F AFadi A..
Credit Prima casa de la ING
Nu recomand
Eu și soția mea am fost clienți ING timp de peste 5 ani. Am avut parte de numeroase situații în care am fost induși în eroare, dar ultima experiență – legată de refinanțarea unui credit – confirmă clar că practicile de dezinformare sunt sistemice și nu izolate.
De fapt, totul a început încă de la primul contact cu banca, când am aplicat pentru creditul „Noua Casă”. Pe toată durata discuțiilor, până aproape de semnarea contractului, mi s-a spus că avansul este de 15%. Doar că, pe ultima sută de metri, banca m-a chemat și mi-a comunicat că, „având în vedere că sunt străin”, trebuie să plătesc avans de 25%.
Această condiție – complet netransparentă – nu a fost menționată deloc anterior, iar momentul ales pentru „dezvăluirea” ei sugerează clar o strategie deliberată: să nu mai am timp să caut o altă soluție.
Am depus o plângere pentru discriminare, dar am fost nevoit să plătesc acel avans majorat de 25%.
Ironia? După ce am cerut dovezi concrete că această regulă există, m-au chemat la bancă... ca să-mi spună că nu există nicio astfel de condiție oficială și că se poate renunța la ea.
Desigur, după ce deja plătisem diferența de 10%.
O manevră clasică de presiune, cu un zâmbet corporatist.
Toate situațiile descrise mai jos s-au petrecut prin Agenția ING Iași (Str. Alexandru Lăpușneanu), dar și prin chat-ul oficial, call center și email – deci nu vorbim de o simplă discuție informală, ci de comunicare oficială, trasabilă.
Când banca a aflat că dorim să mutăm creditul la altă instituție financiară, au început imediat tacticile de blocaj și... minciunile directe.
Ni s-a spus că reprezentantul ING nu ridicase acordul de garantare de la FNGCIMM. La doar câteva minute după această afirmație, am sunat personal la fond și am aflat că documentul fusese ridicat de către ING Central de mai multe zile. Am cerut și primit pe loc confirmarea scrisă, am trimis-o imediat către ING – iar răspunsul lor a fost, brusc:
„Aaa, da, a fost ridicat de noi.”
Repet: totul s-a întâmplat în câteva minute, nu într-o oră, nu într-o zi.
Această schimbare instantanee dovedește intenția clară de a ascunde adevărul – cel puțin până când clientul vine cu dovada în față.
Apoi, mi s-a spus că nu pot face refinanțare la o altă bancă decât dacă fac mai întâi refinanțare la ING, adică să transform creditul „Noua Casă” în ipotecar, pentru ca apoi să pot ieși către o altă instituție.
După ce m-am documentat atent și am prezentat cadrul legal, răspunsul lor a fost din nou penibil de sincer: „Aaa, da, corect.”
Încă o dată, realitatea: se merge pe manipulare și intimidare – până când clientul dovedește contrariul.
În plus, acordul lor oficial conținea formularea „Subsemnatul name” – exact ca într-un șablon completat pe fugă, uitând să insereze numele real. După ce am mers la notar, am mai descoperit și lipsa numărului cărții funciare pentru cota de acces – detaliu esențial. Asta arată ce nivel de superficialitate poate exista într-un proces care ar trebui să fie tratat cu maximă responsabilitate.
În cazul soției mele, lucrurile au fost la fel de dezamăgitoare: am solicitat de două ori, în scris, clarificări punctuale și precise, iar răspunsurile primite au fost ambigue, evazive, genul acela de „parpologie ieftină”, scrisă doar ca să bifeze că ți s-a răspuns, dar fără să ți se spună nimic concret.
Un alt exemplu grăitor: când am fost într-o zi la bancă pentru actualizarea datelor, am întrebat ce înseamnă o anumită formulare din întrebările puse de angajată. Răspunsul?
„Eu nu fac consultanță financiară aici.”
Această frază spune totul despre implicare, empatie și profesionalism.
Ca și cum nu era de ajuns, ING induce în eroare și prin propriul calculator oficial de credit ipotecar de pe site-ul lor:
https://ing.ro/persoane-fizice/credite/ipotecar
Conform acestuia, dobânda variabilă este 7,64%, compusă din IRCC (5,55%) + marjă fixă (2,09%).
Surpriză: la ghișeu ți se spune că marja fixă este 2,29%.
Adică ți se oferă oficial o cifră, dar în practică ți se comunică alta – și nimeni nu-ți explică diferența. O altă minciună „cu față de zâmbet”.
Și poate cel mai revoltător este comportamentul arogant al unor angajați din back office – oameni care par convinși că sunt mai presus decât clientul, deși, ironic, mulți dintre ei și-au petrecut cariera în call center-uri, citind texte de pe prompter. Profesionalismul nu înseamnă să te uiți de sus la cei care îți plătesc indirect salariul.
Din toate aceste motive, este clar că problema nu ține doar de angajați. Este o cultură instituțională, una care pare tolerată – sau chiar alimentată – la nivel managerial. Efectul? Un client tratat cu lipsă de respect și demnitate.
Și da, m-am enervat. Pentru că nu tolerez și nu voi tolera niciodată să fiu mințit. Când cineva mă tratează cu respect, sunt cel mai rezonabil și calm client. Dar când sunt mințit, mi se activează instinctul de a demonta totul, punctual, cu probe. Și exact asta fac acum.
Recomand oricărui client care se respectă să analizeze foarte bine dacă ING merită încrederea lui.
Și, vă rog, scutiți-mă de replica standard „vă rugăm să ne scrieți în privat pe pagina noastră de Facebook”. Această strategie de imagine este ieftină și previzibilă. Nu mai păcălește pe nimeni. Folosiți-o cu altcineva.
Această recenzie exprimă o opinie personală, bazată pe fapte reale și susținută cu dovezi. Este protejată de articolul 30 din Constituția României și articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează libertatea de exprimare, inclusiv dreptul de a critica în mod justificat comportamentul unei instituții.
15-07-2025
