Rezervele minime obligatorii (RMO) reprezinta un instrument de politica monetara, utilizat de bancile centrale pentru a tine inflatia sub control. RMO trebuie depuse intr-un cont la Banca Centrala si se determina ca procent din sumele atrase de banci de la clienti sau alte institutii financiare.
Spre exemplu, daca o banca atrage surse de 1 milion de euro din depozite si nivelul RMO este 30%, atunci banca in cauza trebuie sa depuna la BNR 300.000 euro. Pentru acordarea de credite catre populatie si companii vor mai fi disponibili doar 700.000 euro.
In acest fel, bancile centrale influenteaza volumul creditului din economiei, afectand cererea si oferta agregata. Cum preturile se determina ca raport dintre cerere si oferta, bancile centrale pot controla prin acest canal nivelul inflatiei.
In consecinta, cu cat RMO sunt mai mari, cu atat scade disponibilitatea bancilor de a da credite.
In anii anteriori, cand cererea din economie este excesiv de mare, BNR a folosit acest instrument pentru a limita activitatea de creditare.
Acum insa, cand economia a intrat in recesiune, banca centrala a relaxat regimul rezervelor minime obligatorii. In acest fel, se incurajeaza activitatea de creditare, facilitind depasirea actualul ciclu economic.
RMO mai sunt folosite de catre bancile centrale si pentru a mentine stabilitatea sectorului bancar. Creditele in valuta sunt considerate mai riscante deoarece expun clientii la riscul valutar. Atunci cand cursul creste, ratele la credite se majoreaza, astfel ca se inmultesc situatiile cand clientii nu-si mai pot achita datoriile la banci. Acest lucru conduce la o crestere a creditelor neperformante, ceea ce afecteaza stabilitatea bancilor. Un nivel ridicat al rezervelor obligatorii limiteaza, insa, capacitatea bancilor de a-si asuma riscuri prin creditare.
De aceea, pentru a promova un sector bancar solid, BNR a incurajat creditarea in lei, prin stabilirea unor rate mai mici la nivelul RMO. In schimb, creditarea in moneda straina a fost descurajata prin cresterea ratelor RMO la valuta.
Creditele in lei sunt favorizate de BNR prin faptul ca ele conduc la cresterea eficientei politicii monetare. Principalul instrument folosit de banca centrala este rata dobanzii la lei. Ca aceasta sa aiba un impact cat mai puternic in economie este necesar ca ponderea imprumuturilor in lei sa fie cat mai mare in total credite.
In caz contrar, indiferent de cat de mult BNR ar creste sau scadea dobanzile, acest lucru nu va afecta agentii economici. Daca ei au credite in valuta, activitatea lor va fi influentata mai mult de deciziile de politica monetare al bancilor centrale din strainatate (Banca Centrala Europeana, Federal Reserve), factori pe care BNR nu ii poate controla.
Nivelul RMO pentru lei a fost redus in mai multe etape de la 20% pana la 15% in prezent, in timp ce RMO pentru valuta, rata a coborat de la 40% la 30%. In plus, baza de calcul s-a restrans doar la finantarile atrase de banci cu scadenta de pana la 2 ani.
Ca si comparatie, in zona euro, rata rezervei minime obligatorii este de 2%, aplicata de asemenea, doar sumelor atrase pe o perioada de pana la 2 ani.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
