Ideea de „zero comision” a devenit extrem de populară în ultimul deceniu, mai ales pe piața de capital din Statele Unite. În realitate, însă, atât în SUA, cât și în Europa, costurile de tranzacționare nu au dispărut, ci doar au devenit mai puțin vizibile.
Pentru investitorii de retail autohtoni interesați de piețele externe, mesajul este simplu și atractiv: poți cumpăra și vinde acțiuni fără să plătești comision. Și în România există o companie de brokeraj care se promovează sub forma comisioanelor zero la rulaj de până la 100.000 euro pe lună pe piețele externe (XTB Romania). Puțini verifică însă diferența între cotațiile spot și cotațiile afișate în platformele pe care fac tranzacții.
Ce înseamnă „zero comision” pe piața din SUA
Începând cu 2019, majoritatea brokerilor mari din SUA au eliminat comisioanele explicite pentru tranzacționarea de: acțiuni listate pe NYSE și NASDAQ și ETF-uri standard.
Pentru investitorul de retail obișnuit nu se percepe procent din valoarea tranzacției, nu se percepe sumă fixă per acțiune și nu se percepe taxă per ordin, acesta fiind modelul dominant în SUA astăzi.
Există și modele alternative, mai puțin frecvente, care vizează traderii foarte activi, iar aici apar mici comisioane per acțiune (de regulă câțiva cenți) și plafoane maxime per tranzacție.
Structura comisioanelor pe piețele europene
În Europa, situația este diferită și mai fragmentată. Există, în primul rând, comisioane explicite. Pe majoritatea piețelor europene (Xetra, Euronext, LSE), comisioanele sunt încă frecvent procentuale din valoarea tranzacției și adesea există un minim fix per ordin. De exemplu: 0,1% – 0,3% din valoare, cu un minim de 1–10 EUR per tranzacție.
Se pot percepe, de asemenea, taxe de bursă și de clearing (faza dintre executarea ordinului și livrarea efectivă a acțiunilor și banilor). Chiar și la brokerii care promovează „zero comision”, aceste taxe pot rămâne.
Indiferent dacă vorbim de SUA sau Europa, există costuri care nu dispar.
Cel mai important cost implicit este diferența (spread) dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare. Acesta nu apare ca linie separată în extras și poate depinde de lichiditatea acțiunii (pe acțiuni foarte lichide costul este mic, pe cele mai puțin tranzacționate poate fi semnificativ).
Cum verifici dacă prețurile brokerului reflectă piața reală
Pentru a înțelege costurile reale, investitorul trebuie să verifice dacă cotațiile din platforma brokerului sunt aliniate cu piața.
Aceasta se poate face prin compararea cu surse independente – alte platforme de tranzacționare, site-uri financiare consacrate (de exemplu Yahoo Finance). Diferențele mici pot fi normale; discrepanțele constante nu.
Cel mai bun test rămâne analiza execuțiilor proprii: compararea prețului de execuție cu bid/ask-ul (cotațiile de cumpărare și vânzare) din momentul respectiv.
Cea mai sigură modalitate de protecție este utilizarea ordinelor limită. Se dă un ordin de cumpărare sau vânzare la un anumit preț fix. Ordinele limită oferă control asupra prețului și reduc impactul execuțiilor nefavorabile.
Atenție și la prețurile acțiunilor tranzacționate
În situațiile în care brokerul impune un anumit comision de tranzacționare ca sumă fixă per acțiune, contează enorm prețurile acțiunilor tranzacționate.
De pildă, pentru investitorii standard din piețele externe, brokerul din România, Tradeville, percepe un comision de 0,025 euro/acțiune. Dacă plasezi 10.000 dolari în acțiuni Google (GOOGL), care costă aproximativ 309 dolari/acțiune, poți cumpăra 30 acțiuni pentru care vei plăti un comision de tranzacționare sub 1 dolar (de fapt vei achita comisonul minim per operațiune, de 2,7 euro/ordin).
Ce se întâmplă dacă vei cumpăra cu aceeași sumă acțiuni Xerox Holdings, care costă 2,6 dolari/acțiune? Banii îți ajung pentru mai mult de 3.800 de acțiuni, dar comisionul va fi de aproape 100 de dolari!
In concluzie, atât în SUA cât și în Europa, zero comision nu înseamnă tranzacții gratuite, ci poate presupune, de regulă, lipsa unei taxe vizibile. Costurile apar sub formă de spread (diferența mai mare impusă între cotațiile de vânzare și cele de cumpărare), taxe reglementare, comisioane de calitate a execuției și mecanisme indirecte de monetizare.
Pentru investitorul pe termen lung, impactul poate fi redus. Pentru cel activ, înțelegerea acestor costuri este esențială.
