Politica de investitii a fondurilor de pensii ar trebui sa prezinte participantilor obiectivele cheie pe care administratorul se angajeaza sa le atinga intr-un anumit orizont de timp. La noi, obiectivul administratorilor este in esenta sa investeasca banii, fara sa urmareasca vreun anumit nivel de randament sau vreo alta tinta.
In mod normal, politica de investitiia fondurilor de pensii private ar trebui sa fie un instrument folositor pentru participanti. Ei ar trebui sa afle din acest document obiectivele pe termen lung pe care administratorii le urmaresc si cum vor sa atinga aceste obiective.
In unele tari, precum Canada sau Australia, obiectivele au ajuns sa fie extrem de precise, deoarece administratorii sunt obligati sa stabileasca tinte pentru randamentul mediu pe 5 sau 10 ani. De asemenea, exista practica de a prezenta un portofoliu tinta de investitii pe care administratorul sa-l urmareasca pe termen lung, in vederea atingerii acestor obiective.
In alte tari, precum Marea Britanie si Irlanda, administratorii prezinta un reper cu privire la randamentul tintit (ex. depasirea randamentului titlurilor de stat, protectia capitalului investit sau generarea unor randamente inalte) si principalele tipuri de instrumente pe care va fi axat protofoliul (obligatiuni, titluri de stat sau actiuni). In acest fel, participantul are o idee cu privire la castigurile viitoare pe care ar putea sa le obtina.
Texte seci, fara utilitate pentru consumator
La noi, politica de investitii a administratorilor este conceputa la nivel teoretic. Deseori, se prezinta idei generale despre politica de investitii, ca intr-un manual de scoala, fara a se prezenta vreun indiciu cu privire la strategia actuala urmarita.
Sa luam de exemplu, politica de investitii de la fondurile ING. “Obiectivul fondului [...] este cresterea pe termen lung a capitalului investit, in vederea dobandirii de catre participanti a unei pensii [...]”, se arata in declaratia privind politica de investitii.
Iar acest obiectiv “va fi urmarit prin investirea intr-o structura mixta de clase de active cu profile diferite de risc si performanta”.
Revelatii de acest gen, gasim si la celelalte fonduri de pensii. La BCR Pensii, de exemplu, aflam ca “administratorul va avea o abordare pe termen mediu si lung, in definirea si evaluarea strategiilor investitionale” sau “administratorul acorda o importanta ridicata activitatii de investire, din dorinta de a creste valoarea portfoliului”.
De la Eureko aflam ca “administratorul va actiona in interesul participantilor si va aplica principii prudentiale”. La Allianz Tiriac, “strategia de investitie a activelor Fondului este una pe termen lung, prin care Administratorul urmareste maximizarea patrimoniului Fondului, in conditii prudentiale in interesul participantilor”.
In aceste conditii, aceste documente nu prezinta vreo utilitate prea mare pentru cosumatori si ar fi util ca autoritatea de supraveghere sa stabileasca reguli mai stricte pentru aceste situatii, astfel incat administratorii sa nu mai umple paginile doar cu informatii generale.
