Efectele majorarii preturilor aduc vesti proaste, cum sunt cresterea cheltuielilor de subzistenta pentru cei cu venituri mici, scumpirea creditelor pentru debitori, dar si unele bune, pentru cei cu bani mai multi, cum sunt ieftinirea actiunilor si imobiliarelor.
Inflatia nu reprezinta o povara uniform distribuita. In vreme ce persoanele defavorizate o simt din plin, iar debitorii care nu si-au dozat bine efortul de rambursare au motive sa se planga odata cu cresterea dobanzilor, cei care au bani pusi deoparte gasesc depozite la termen mai avantajoase, actiuni mai ieftine la bursa si imobiliare mai accesibile.
Practic, putem spune ca inflatia functioneaza ca o taxa pentru saraci si ca o prima pentru bogati. Si, cum saracii sunt mai numerosi si au voturi mai multe la alegeri, autoritatile vor incerca sa reduca inflatia majorand dobanzile, fara sa mai astepte ca raportul dintre cerere si oferta sa regleze lucrurile in piata.
De ce sufera mai mult cei cu venituri mici
Ponderea cosului lunar pentru persoanele cu venituri reduse se apropie foarte mult de suma veniturilor familiei, iar o majorare a costurilor facturilor, a serviciilor si a produselor alimentare reduce repede aceasta distanta, astfel incat exista cazuri in care se apeleaza la amici pentru imprumuturi de urgenta si la cardurile de credit pentru traversarea acestei perioade dificile.
Chiar daca nu au neaparat venituri mici, debitorii sunt la randul lor loviti de cresterea preturilor, pentru ca o majorare a dobanzilor va acompania destul de repede inflatia in urcare. Iar cine nu si-a dozat bine raportul dintre rata si venituri isi poate vedea pusa in pericol stabilitatea financiara la nivel de familie.
Cresterea dobanzilor aduce cheltuieli suplimentare si pentru companii, care isi ajusteaza bugetele, si un val de somaj poate insoti o perioada de majorare a dobanzilor, intrarea in recesiune a economiei fiind posibila in acest context.
Cei care au economii puse de-o parte au acces la dobanzi mai mari la depozite si titluri de stat.
Chiar daca acestea nu sunt mereu real pozitive, faptul ca cei care nu au economii deloc sufera mult mai mult cand preturile urca face ca puterea de cumparare a celor cu bani pusi de-o parte sa urce in comparatie cu a celor fara economii, chiar daca nu au acces la dobanzi superioare inflatiei, astfel incat prin raportare la “saraci”, bogatii devin si mai bogati intr-un mediu inflationist, cel putin cata vreme inflatia nu se transforma in hiperinflatie.
Dar nu doar dobanzile in crestere la depozite reprezinta oportunitatea in perioadele cu inflatie apreciabila, ci si pretul actiunilor. Companiile au acces la imprumuturi mai scumpe, clientii cumpara mai putin pentru ca cererea e direct proportionala cu oscilatia veniturilor si in acest fel profiturile corporative scad. Cum pretul actiunilor reprezinta un multiplu al profiturilor raportate, profituri mai mici egal cotatii mai mici.
De ce si cand scad preturile actiunilor si imobiliarele
Imobiliarele sunt la randul lor afectate dupa cresterea inflatiei. Cererea solvabila se reduce odata cu cresterea dobanzilor la credite, iar dupa o perioada de inghetare a preturilor urmeaza implacabil o corectie, a carei amploare depinde foarte mult si de cantitatea de executari silite operate de banci pentru rau-platnici (in perioada 2009-2012 acest fenomen a dus la scaderi considerabile pentru valoarea apartamentelor din marile orase).
De retinut succesiunea evolutiilor negative-intai se corecteaza bursa, chiar inante de a afla vesti negative despre evolutia PIB si o eventuala recesiune, iar abia dupa ce scaderea economiei e confirmata vine si scaderea imobiliarelor.
Asta pentru ca investitorii la bursa cauta sa anticipeze evolutiile din economie, pe cand proprietarii de imobile vand precipitat doar dupa ce vestile proaste se confirma, de multe ori la presiunea bancilor.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
