Casele de brokeraj emit recomandari pentru investitori gen cumpara, pastreaza, vinde un anumit activ ( actiune, obligatiune, produs structurat, etc). Iata 3 probleme majore cu care se confrunta aceste rapoarte de analiza.
Componenta de marketing. Cum brokerul castiga bine cand lumea e euforica, rapoartele de analiza vor incuraja luarea unor pozitii pe termen lung. Cand pietele scad pentru o perioada mai lunga, volumele de tranzactionare scad la randul lor iar casele de brokeraj strang cureaua.
Daca recomandarea este vinde, e clar ca veniturile din comisioane se vor subtia deoarece expectativa investitorilor nu produce comisioane. Vor predomina deci rapoartele optimiste, cu pretul unor compromisuri intre realitate si viziunea analistului.
Decalajul de timp. Rapoartele se fac cu o periodicitate mai mica sau mai mare, trimestrial, semestrial, cand evenimentele o cer. Un raport de analiza cu recomandarea cumpara, facut in urma cu 3 luni, poate nu mai este de actualitate. Or, pana apare un altul cu recomandarea vinde, poate ca investitorii s-au inspiprat precipitat din precedentul si au marcat niste pierderi. Din acest motiv rapoartele de analiza sunt cel mai aproape de adevar...in trecut, nu reflecta bine prezentul si nu pot anticipa viitorul.
Lipsa referintelor. Un raport este cu atat mai credibil, cu cat analistul care l-a produs ar avea o rata de succes a prognozelor sale de peste 50%. Cum nimeni nu sufla o vorba despre acuratetea estimarilor anterioare, puteti considera rapoartele brokerilor o mostra de literatura SF pentru specialisti.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
