Țara noastră plătește cele mai mari dobânzi din UE pentru obligațiunile de stat cu scadența la 10 ani în euro, fiind urmată de Polonia, Ungaria, Cehia și, la o distanță apreciabilă, de Franța.
În topul randamentelor, România era urmată de Polonia, cu o dobândă medie de 6,23% pentru titlurile de stat la 10 ani, Ungaria, cu 5,68%, și Cehia, cu 5,24%.
Urmează, la o distanță apreciabilă, Franța, care are o dobândă de 4,44% pentru obligațiunile de stat pe 10 ani, și Italia, cu 4,36%.
Peste nivelul de 4,2%, care reprezintă media la nivelul UE-27, mai întâlnim doar obligațiunile Greciei (4,22%), în timp ce următoarele clasate, Malta și Slovacia, plătesc 4,19%, respectiv 4,16%.
De remarcat performanța Greciei, care a fost la un pas de faliment în urmă cu aproape 20 de ani, a trebuit să își restructureze datoriile și să demareze un program de austeritate dureros, dar acum este aproape de media UE.
Cel mai ieftin se împrumută Lituania (2,88%), urmată de Danemarca (3,28%) și abia apoi de Germania (3,47%).
O comparație între “fruntași”, cu inflația și datoria publică alăturate
Franța și Italia au datorii publice ridicate, de 119,1%, respectiv 139,9% din PIB, dar randamentele lor la 10 ani sunt mai mici decât cele ale României, Poloniei și Ungariei, ambele țări profitând de avantajul includerii în spațiul euro.
România are cel mai mare randament nominal la 10 ani dintre cele cinci țări, dar și cea mai mare inflație.
Franța are un randament de 4,44%, cu aproximativ 0,97 puncte procentuale peste Germania, al cărei randament este de 3,47%, cei doi piloni ai UE având povești diferite de spus investitorilor.
În plus, diferența dintre randamentul obligațiunilor și inflația anuală este doar o aproximație a randamentului real, nu un câștig real garantat (peste 10 ani, inflația poate fi diferită).
Pentru investitori nu contează doar nivelul dobânzilor, ci și evoluția cursului valutar. O comparație directă între obligațiuni în lei, zloți, forinți și euro trebuie să țină cont și de riscul valutar, leul fiind sub presiune în ultimul an.
În acest fel, deși România conduce în topul randamentelor, inflația ridicată și presiunile de depreciere, în condițiile în care leul a pierdut aproximativ 5% în 2026, fac obligațiunile sale mai puțin atractive decât cele ale țărilor din regiune.
De menționat și avansul tot mai accelerat al datoriei publice din România în ultimii ani, care a făcut ca, în prezent, costurile cu serviciul datoriei să ajungă la circa 3% din PIB (aproximativ 10% din veniturile statului). Spre comparație, Bulgaria, cu o datorie publică de 28% din PIB și o inflație anualizată de 5,6% în septembrie, avea o dobândă medie la obligațiunile de stat pe 10 ani de 4,09%.
In concluzie, România se confruntă cu un cost ridicat al finanțării pe termen lung, în condițiile unei inflații ridicate și ale presiunilor asupra cursului valutar. Aceste elemente pot amplifica povara datoriei publice și pot limita spațiul bugetar disponibil pentru investiții și alte cheltuieli.
Totuși, randamentele obligațiunilor nu trebuie interpretate izolat. Pentru a evalua sustenabilitatea datoriei sunt importante și deficitul bugetar, ritmul de creștere economică, scadența medie a datoriei și ponderea împrumuturilor în valută.
În cele din urmă, problema nu este doar cât plătește România pentru a se împrumuta astăzi, ci și dacă economia va crește suficient, iar bugetul va fi administrat astfel încât datoria acumulată să poată fi finanțată în condiții sustenabile.
| Țara |
Datorie publică (% din PIB) |
Inflație anuală (septembrie 2026) |
Randament al obligațiunilor la 10 ani (septembrie 2026) |
| România |
59,4% |
6,5% |
6,71% |
| Polonia |
64,5% |
4% |
6,23% |
| Ungaria |
75,6% |
2,1% |
5,68% |
| Franța |
119,1% |
3,4% |
4,44% |
| Italia |
139,9% |
4,2% |
4,36% |
sursa Eurostat, ECB
