Riscul valutar va putea fi acoperit oricand la bursa

Mediul economic a devenit atat de volatil incat pentru companii riscurile colaterale activitatii uzuale s-au amplificat foarte mult. De parca nu ar fi suficient ca banii sunt putini si scumpi, in plus managerii trebuie sa faca fata cu success si fluctuatiilor puternice si imprevizibile ale cursului valutar, pretului petrolului si al altor materii prime.

Pierderi provocate de cursul de schimb

Ca aceste riscuri nu sunt deloc de neglijat stau marturie rezultatele financiare pe care companiile romanesti le-au obtinut in anul 2008. Cateva dintre ele sunt prezentate mai jos:

• Pambac – piederi din curs valutar de 1 milion de euro
• Artrom Slatina – pierderi din curs valutar de 15 milioane de euro
• Transelectrica – pierderi din curs valutar de 36 milioane de euro
• Compa Sibiu – pierderi din curs valutar de 4,5 milioane de euro
• Farmaceutica Remedia - pierderi din curs valutar de 1 milion de euro
• Oltchim Rm. Valcea – pierderi din curs si dobanzi de 36 milioane de euro

Avem asadar companii foarte diferite, din domenii de activitate cat se poate de diverse (panificatie, metalurgie, utilitati, componente auto, farmaceutica, chimica etc) care au in comun aceeasi mare problema: necesitatea de a se proteja de fluctuatiile de curs valutar.

Solutii pentru acoperirea riscului

Pana in urma cu 3-4 ani managerii puteau fi scuzati prin faptul ca in Romania nu existau instrumente de protectie. Acum avem la dispozitie cel putin doua variante: contractele forward negociate direct cu banca si contractele futures tranzactionate in bursa.

Desigur exista si neajunsuri: banca negociaza dur, cere garantii mari si ofera cotatii forward destul de departate de nivelul la care se tranzactioneaza in piata interbancara.

Pe bursa cotatiile ar fi mai bune dar din pacate lichiditatea a fost foarte redusa, in principal din cauza absentei unui market maker solid si serios. Acum insa acest neajuns a fost inlaturat. Chiar marti 24 martie, Bursa de Valori Bucuresti a anuntat ca RBS Bank (Romania) a solicitat si dobandit calitatea de market maker pentru contractul EUR/RON futures tranzactionat pe piata la termen de la Bucuresti.

Ce inseamna market maker?

Pentru conducatorii de companii importatoare sau exportatoare in cautare de protectie pentru riscul de fluctuatie a cursului valutar, asta inseamna ca de acum ori de cate ori vor avea nevoie sa vanda euro contra lei la un anumit termen in viitor dar pe baza unui curs cunoscut si fixat inca din prezent, va exista in piata in mod obligatoriu cineva (in speta market makerul RBS Bank) dispus sa cumpere acei euro si sa ofere o cotatie apropiata de conditiile pietei de la momentul respectiv.

De asemenea market makerul va mentine in permanenta in piata si o cotatie de vanzare EUR/RON la termen, astfel incat sa ofere tuturor celor care doresc asta posibilitatea de a se proteja impotriva scaderii cursului valutar al euro fata de leu.

De ce ar face market makerul asa ceva? Adica de ce ar fi el mereu dispus sa cumpere atunci cand altii vor sa vanda si invers? Sau altfel spus de ce ar vrea el sa-si asume riscul in locul companiilor aflate in cautare de protectie contra fluctuatiilor valutare?

Foarte simplu: de fapt market makerul nu isi asuma nici un risc. Pentru ca opereaza simultan pe trei piete (piata futures a bursei, piata valutara interbancara si piata monetara interbancara) el poate sa-si asume obligatia de a cumpara sau vinde la termen pe piata contractelor futures, iar in secunda imediat urmatoare sa-si acopere acest risc printr-un set de tranzactii specifice derulate pe celelalte doua piete specifice activitatii bancare (piata valutara si cea monetara interbancara).

Care va fi cursul de tranzactionare?

Evident toate aceste tranzactii speciale pe care banca le face pentru a-si acoperi riscul au un cost, si ca atare el va fi reflectat in cotatia pe care ea o afiseaza in piata futures.

Ca atare sa nu ne asteptam niciodata ca dupa ce market makerul isi incepe activitatea sa putem vinde euro la trei, sase, noua sau douasprezece luni la acelasi pret cu cel pe care-l vedem in piata interbancara. Si nici nu vom putea cumpara futures cu scadente indepartate la preturi similare celor din interbancar sau de la BNR.

Diferente vor exista (si este firesc sa fie asa, altfel nu ar mai putea functiona mecanismul descris mai sus) insa, in mod normal, ele nu pot fi exagerate.

Si pana la urma intr-o operatiune de acoperire a riscurilor conteaza deopotriva cursul la care reusesti sa faci asta cat si certitudinea ca indiferent ce se va intampla cu piata valutara de la momentul curent si pana la scadenta contractului futures, asupra performantei economice a companiei pe care o conduci nu mai pot exista nici un fel de influente negative neprevazute generate de curs.

Iulian Panait este presedinte la KTD Invest.