Exemple concrete in ultimii 3 ani? Piata Rasdaq in 2007, bula commodities din 2008 (cu petrolul la aproape 150 dolari/baril) ori raliul bursier inceput in 2009. Ce elemente comune intalnim in cele 3 cazuri?
S-o spunem din start: lacomia bine stimulata, dilatarea unei nevoi reale, alimentarea interesului cu analize bine tintite, povesti de succes pentru “investitori” (intotdeauna ziarele vor scrie ca personajul X a cumparat ceva, mai degraba decat despre celebritatea Y care a vandut un activ), etc. Sa le luam pe rand.
Rasdaq, fratele lui Caritas
In 2005, societatile listate pe Rasdaq au facut trecerea pe platforma de tranzactionare a bursei. La acea vreme, explodasera cotatiile catorva companii din piata secundara. Dupa o furie a achizitiilor pentru actiunile companiilor de buzunar de pe Rasdaq, societatile listate pe respectiva piata au intrat intr-un con de umbra pana in 2007.
Aderarea Romaniei a fost un bun pretext pentru a cauta din nou “perle” bine ascunse pe Rasdaq, speculandu-se foarte bine nevoia de noi titluri ca alternativa la clasicele SIF-uri, compani petroliere, banci si “medicamente”.
In jumatate de an, toti brokerii vorbeau de ”small caps”, presa financiara abunda de relatarea unor achizitii de pachete de actiuni de catre diferite fonduri de investitii, rasdacele urmau sa salveze economia Romaniei.
Pe lichiditati modeste, am asistat la cresteri de zeci si in unele cazuri de sute de procente (pe multe titluri zile intregi se facea +25%), companii necunoscute in urma cu 1-2 ani ajungand la capitalizari de sute de milioane euro (vezi de pilda Prospectiuni, capitalizarea pe varful bulei fiind de 500 milioane euro).
Faptul ca am asistat la foarte putine preluari in acest interval demonstreaza insa caracterul pur speculativ al miscarii bursiere: nici un investitor serios n-ar fi scos din buzunar atatia bani pentru a prelua companii cu o nisa ingusta de piata, cu o administrare netransparenta, fara un istoric convingator in ceea ce priveste profitul (de dividende nu mai vorbim, putine companii le plateau).
In prezent, cele cateva mii de companii de pe Rasdaq abia aduna 2-300.000 euro in tranzactiile zilnice, probabil sub rulajul pietelor agroalimentare din Bucuresti.
Adevarat, resursele existente sunt suficiente pentru inca 20-30 de ani de exploatare. La fel de adevarat este faptul ca atentia publicului nu se poate focaliza o perioada indelungata pe un subiect, chiar daca tema respectiva e una serioasa.
Asa ca in 2008 am avut cateva luni bune de “panica” a petrolului, cotatiile urcand pana la 147 dolari/baril. Si nu doar petrolul era vedeta, toata piata de commodities era inflamata.
Justificarea cresterii? Se retrag banii de pe actiuni si din acest motiv sunt inflamate preturile marfurilor. Amenintarea scaderii cererii pe fondul recesiunii a dezumflat bula speculativa, nu inainte ca analistii principalilor jucatori implicati sa isi faca meseria.
O analiza a Goldman Sachs vorbea de pilda despre iminenta atingerii pragului de 200 dolari/baril pana la sfarsitul anului. Nu a fost 200 dolari/baril ci…35 dolari pana in decembrie 2008.
Raliul bursier care a demarat din martie 2009 e un caz mai special de bula, un “bear market rally” atipic. Cotatiile cazusera din pod dupa falimentul Lehman iar o revenire era iminenta, chiar si in lipsa programelor de stimulare a economiilor.
Pe baza acestora, avem o usoara revenire, miscare ajutata si de dobanzile la minim istoric. Aici trebuie cautat insa secretul cresterii burselor din lume (BVB s-a corelat la randul sau, chiar daca economia Romaniei este departe de o revenire).
Cand bancile se pot imprumuta de la Fed la dobanda aproape de zero (1% in spatiul euro) e firesc ca o parte din banii obtinuti astfel sa mearga pe burse pentru a specula (restul finanteaza deficitul bugetar, bancile cumparand bonduri cu maturitati lungi la dobanzi de peste 3%).
Cat timp banii nu costa nimic bursele vor continua sa creasca, fluxul de capital fiind asigurat. Din acest motiv aici avem o bula mai longeviva: nu tine de resursele limitate ale publicului ci de tiparul nelimitat al Bancilor Centrale. Mai devreme sau mai tarziu insa, toate bulele au aceeasi soarta-se sparg lasandu-i pe multi in lacrimi.
Concluzia care reiese de aici? Increderea in bulele speculative se pierde si se recastiga repede cat timp lacomia omneasca e abil incurajata (vezi escrocheria Madoff, aparuta pe o piata care numai de lipsa de maturitate nu poate fi acuzata).
Ca in orice schema piramidala, mecanismul functioneaza cat timp intrarile sunt mai mari decat iesirile. Cand intrarile se plafoneaza iar iesirile incep sa creasca, fenomenul incepe sa semene cu celebrul joc de salon: scaunele sunt mai putin numeroase decat dansatorii iar cand muzica se opreste nu toti vor reusi sa ocupe un loc.
