Bancile trebuie sa isi exprime dobanda la creditele acordate populatiei in functie de un indicator plus o marja fixa. Majoritatea institutiilor, cu putine exceptii, au decis sa-si indexeze dobanzile dupa Euribor sau Robor si sa includa in marja fixa anumite costuri care, chiar daca dispar in viitor, vor fi in continuare imputate clientului.
Cand ANPC a oferit bancilor posibiliatea de a opta pentru legarea dobanzii de un cost intern al bancii sau un indice al pietei, majoritatea au ales ultima varianta. Modul in care bancile au decis sa isi transparentizeze costurile nu este insa deloc in avantajul clientilor.
Marja fixa perceputa peste indicele pietei contine profiturile bancii dar si anumite costuri suportate de banca si transferate catre client - costurile cu rezerva minima obligatorie (RMO), cu riscul de tara, etc.
Costurile cu RMO, estimate in prezent de unele banci ca fiind intre 10% si 30% din costul total al imprumutului, iar de altele ca reprezentand intre 1 si 4 puncte procentuale, ar putea pe viitor sa scada. Insa actuala forma de exprimare a marjei poate reprezenta un adevarat "balast" pentru clienti in viitor. Acestia nu vor beneficia la randul lor de o reducere a costurilor, deoarece marja creditului este fixa.
UniCredit Tiriac Bank, Raiffeisen Bank si ING Bank sunt printre bancile care au luat in calcul astfel de situatii. In cazul acestora dobanda se stabileste in functie de Robor sau Euribor la care adauga un procent calculat separat, reprezentat de costul RMO si/sau inca unul pentru riscul de tara, la creditele in valuta.
Daca, spre exemplu, BNR decide sa scada sau sa elimine RMO si dobanda clientului va urma aceeasi tendinta. Acelasi rationament este valabil si pentru costul cu riscul de tara.
O alta solutie adoptata de banci este exprimarea dobanzii in functie de o rata interna de finantare care inglobeaza aceste costuri, plus marja fixa de profit. In situatia in care, in timp, costurile scad si dobanzile clientilor ar putea fi diminuate, insa doar daca banca va considera de cuviinta sa transfere acest beneficiu si asupra clientilor.
CEC Bank este una din bancile care folosesc o astfel de formula pentru creditele imobiliare si de consum.
Marja la lei este mai mica
In prezent, costurile unui credit in euro sunt simtitor mai mici decat cele ale unui imprumut contractat in moneda nationala. DAE medie la un credit ipotecar in lei este de 21% in timp ce la un credit in euro este de 12%.
Acest lucru nu este insa determinat de un profit mai mare pe care bancile il obtin atunci cand dau imprumuturi in lei. Situatia este chiar inversa.
Pentru creditele in lei rata dobanzii este formata din Robor, care in prezent depaseste 15%, plus marja pentru lei. In cazul creditelor in euro dobanda este Euribor, care a inregistrat o tendinta accentuata de scadere de pana la 2%, plus marja pentru euro. Aceasta din urma este cu cateva puncte procentuale mai mare decat marja la lei.
Pentru un credit ipotecar la BCR marja aplicata pentre Euribor este de 6,5% in timp ce la lei marja este de doar 2,5%. La BRD diferenta este de pana la 5 puncte procentuale, marja la lei fiind de maxim 1,5% in timp ce la euro ajunge la 6,75%.
Si la CEC Bank, Credit Europe Bank, RBS, Raiffeisen Bank, Banca Romaneasca sau Piraeus Bank Marja la lei este mai mica decat cea la euro.
Millennium Bank este singura institutie de credit care care merge impotriva curentului. Marja aplicata peste Robor este de 10% in cazul creditelor ipotecare, in timp ce la creditele in euro marja este de 8%.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
