Percepția generală este că cei care fac speculații pe valute, indici, mărfuri și criptomonede pierd pentru că își asumă riscuri mari, dar poți pierde toți banii chiar și când cotațiile stau pe loc.
Mulți dintre noi avem impresia că știm care este esența pieței CFD: speculații pe perechi valutare, mărfuri, criptomonede, indici, cu o fracțiune din suma necesară deschiderii unei poziții pe piața spot, de regulă în jur de 5% (marja).
Apoi suporți oscilațiile de preț ca și cum ai fi investit întreaga sumă și... asta e tot. Ai nimerit trendul, ești în câștig; nu l-ai nimerit, poți pierde toți banii la o oscilație de 5%. Și brokerii nu iau niciun ban, e totul gratis.
De fapt, brokerii nu sunt deloc gratis.
Este mult mai scump să joci pe piața CFD-urilor (contracte pentru diferența de preț) decât să cumperi acțiuni la bursă în multe cazuri, pentru că o poziție menținută aici și în ziua următoare atrage un anumit cost.
Practic, cei care inițiază poziții și vor să le mențină un timp mai lung vor plăti pentru finanțarea care li se oferă de către broker sau băncile cu care lucrează brokerii.
Euro/leu are costuri prohibitive
Să luăm, de pildă, perechea euro/leu și o eventuală speculație în favoarea creșterii euro. Asta înseamnă să cumperi un contract (100.000 euro) euro/leu sau o fracțiune a acestuia (cea mai mică fiind 0,01).
Dacă nu închizi poziția în aceeași zi, vei plăti puncte de swap, practic o dobândă, de 0,01726%. Adică 17,2 euro pe zi (87 lei), conform tabelului de puncte swap al XTB din săptămâna 23-29 iunie.
Dacă vei menține poziția 10 zile, aceasta ar însemna 870 lei, iar 100 de zile (puțin peste 3 luni) îți scot din buzunar 8.700 lei doar pentru punctele swap, ceea ce nu e deloc de neglijat.
Cei care vor să parieze că leul se va aprecia primesc, în schimb, puncte de swap, dar de o valoare semnificativ mai mică (38 lei pe zi). Vă dați seama cât de bine au câștigat cei care au pariat pe leu în ultimii 4 ani, când cursul a stat practic pe loc?
Nu vă gândiți că veți putea câștiga zilnic închizând pozițiile la finalul ședinței. Diferența dintre cotațiile de vânzare și cumpărare este destul de mare (0,005-0,007), ceea ce îngustează potențialul de profit din oscilațiile zilnice.
Iar pe euro/forint lucrurile stau chiar mai rău: se pierd puncte de swap atât pe cumpărare (137 lei pe zi costă punctele swap pentru cei care cred că euro va crește în fața forintului), cât și pe vânzare (18 lei pe zi).
Tot pe pierdere se află și cei care pariază pe fluctuațiile prețului petrolului (71 de lei pe zi costă menținerea unei poziții de cumpărare – pariezi că prețul va crește – și 2 lei pe zi costă poziția de vânzare, când crezi că prețul va scădea).
Un credit cu costuri piperate
Diferența majoră față de achiziția fizică a valutelor este că în acel caz nu trebuie să plătești pentru a menține o poziție.
Pe Forex (o subdiviziune a pieței CFD, doar pentru valute), dacă după câteva luni de menținere a unei poziții cotațiile revin la valoarea din momentul achiziției, speculatorul ar putea înregistra o pierdere consistentă dacă a plătit puncte de swap în acest interval.
Din acest motiv, Forexul nu este nici investiție, nici speculație, ci mai mult o activitate de creditare după un algoritm greu de înțeles pentru cea mai mare parte a investitorilor.
Teoretic, diferența dintre punctele de swap la cumpărare și vânzare este dată de diferența dintre dobânzile de politică monetară pentru cele două valute, dar mai intră și alte variabile în calcul, inclusiv politica brokerului (vezi diferențele euro/leu și euro/forint, de pildă).
În plus, dacă în cazul unei cotații bursiere, când urmărim, de pildă, prețurile de cumpărare și vânzare pentru acțiunile Hidroelectrica, știm de regulă că în spatele cotațiilor stau persoane reale care au introdus ordinele respective prin agenții de brokeraj acreditate, pe piața Forex/CFD nu știm mai niciodată de unde vin cotațiile din platformele brokerilor, ce decalaj au față de piețele reale, dacă pariezi împotriva unui alt investitor când inițiezi o poziție sau împotriva propriului broker etc.
Cei care vor să ne atragă în jocul speculațiilor în marjă uită mereu să precizeze costurile colaterale (punctele swap) și lipsa de transparență a tranzacțiilor, insistând doar pe inexistența comisioanelor.
De fapt, tocmai inexistența comisioanelor palpabile permite aplicarea unor costuri mari, dar mai greu vizibile.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
