In ciuda aparentei efervescente in momentul subscrierii, dupa listare cele doua oferte publice lansate in ultima vreme la bursa s-au pozitionat in apropierea pretului de inchidere, punand in discutie strategia intermediarilor.
In cazul ofertei publice (IPO) de la TTS, au fost necesare numai 10 secunde pentru ca actiunile oferite in subtransa garantata a retailului sa se epuizeze, iar in final suprasubscrierea a fost mai mare de 27 de ori decat pachetul scos la vanzare pe subtransa cu alocare pro-rata, inainte ca managerul ofertei sa disloce 5% din actiunile destinate institutionalilor, redirectionandu-le spre retail.
In al doilea caz, IPO-ul One United Properties, pe subtransa cu alocare garantata actiunile s-au epuizat in 40 de secunde iar suprasubscrierea a fost in final de 10 ori, dupa ce in acest caz s-au mutat actiuni dinspre retail inspre investitorii institutionali.
In ciuda acestei aparente competitii intre investitorii de retail, actiunile companiilor listate dupa inchiderea IPO-urilor s-au limitat la cresteri modeste. La TTS, in prima zi de la listare se putea obtine un castig de 7% iar la One United Distribution (simbol ONE), dupa primele doua ore de tranzactionare actiunile coborasera pana la nivelul in care cei care se batusera pe actiunile cu alocare garantata mai pastrau doar un profit de 0,5% iar pana la finalul sedintei cotatiile au intrat chiar pe rosu (-0,5% la inchidere raportat la pretul din IPO). Ce a determinat aceasta lipsa de interes la listare in ciuda epuizarii-instant a actiunilor cu alocare garantata in momentul ofertei?
Multipli de evaluare ridicati
Cele doua actiuni nu au fost deosebit de atractive din perspectiva unui indicator important pentru investitorii de retail-raportul dintre pretul actiunii si profitul pe actiune (PER).
Mai exact, la TTS actiunile au fost scoase la un PER cuprins intre 13 si 14, foarte aproape de media pietei in acel moment iar la ONE am avut PER de 16-17, usor peste media pietei.
Or, ideea din spatele ofertelor publice de pana acum, mai ales cand vanzator a fost statul, fusese ca actiunile sa aiba spatiu de crestere dupa listare, sa existe interes la cumparare si dupa.
Dar daca vinzi actiuni la multipli de evaluare apropiati de media pietei sau chiar peste, presiune la cumparare poate sa apara doar daca in timp apar niste rezultate foarte bune raportate de catre emitent.
Asa se explica reticenta investitorilor care nu cumparasera actiuni in timpul derularii ofertelor publice-daca actiunile sunt corect evaluate si exista in acelasi timp o presiune din partea celor care au supralicitat speculativ in timpul IPO-urilor, de ce sa te grabesti sa mai cumperi?
Impresia unei strategii ce vizeaza “un grup de prieteni”
Cine impartea cantitatea de actiuni oferita in cadrul subtranselor de retail cu alocare garantata la TTS si ONE la numarul maxim de actiuni ce puteau fi cumparate de un singur investitor ajungea la concluzia ca in toata subtransa n-ar fi incaput mai mult de 200-250 de investitori care ar fi subscris cantitatea maxima permisa. Un soi de club select.
Impresia de club select pentru investitori pe spranceana este si mai pronuntata in cazul plasamentelor private, unde-coincidenta-un numar relativ apropiat, de numai 149 de investitori de retail, pot participa. Si astfel se explica imbulzeala la subscriere la TTS si ONE-multi s-au temut ca actiunile se epuizeaza repede, ceea ce s-a si intamplat.
Pe viitor ar fi utila limitarea cantitatii de actiuni ce poate fi cumparata de un singur investitor in cadrul transelor cu alocare garantata, ca masura de descurajare a comportamentul speculativ. Sau renuntarea la alocarea garantata, in favoarea alocarii pro-rata pentru toti doritorii.
In concluzie, scoaterea actiunilor la vanzare la multipli piperati si incurajarea unui comportament speculativ in modul in care au fost structurate ultimele IPO-uri la BVB explica lanzezeala cotatiilor dupa listare. Partea buna este ca ofera totodata modele de evitat managerilor viitoarelor oferte publice.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
