Evolutia nefavorabila a cursului de schimb, majorarea dobanzilor la creditele in franci elvetieni si reducerea veniturilor au pus o presiune foarte mare asupra clientilor care s-au indatorat in monede exotice. Exista solutii pentru acesti clienti care sa le permita sa isi achite datoriile catre banci la zi in continuare?
In perioada 2006-2008, multi romani au ales sa se imprumute in franci elvetieni, datorita dobanzilor scazute, promotiilor oferite de banci si cursului de schimb avantajos. In prezent, situatia s-a schimbat radical. Francul elvetian s-a apreciat fata de leu mai mult decat euro, iar dobanzile scazute au fost crescute foarte mult de banci. In aceste conditii, creditele in franci (CHF) au ajuns sa fie foarte greu de suportat de clienti.
Cursul de schimb a dus la supraindatorare
Cursul de schimb CHF/RON a fost pe un trend puternic crescator de la mijlocul anului 2007, cand a atins minimul istoric, de 1,8741 lei pentru un franc elvetian. Acesta a crescut progresiv pana in iulie 2010, cand a atins maximul istoric de 3,302 lei pentru un franc. In prezent, francul este cotat la valori de aproximativ 3,2 lei.
De exemplu, pentru a achita o rata lunara de 400 de franci, un client avea nevoie de aproximativ 800 de lei in iulie 2007. Acum suma necesara achitarii ratei se ridica la 1.280 de lei, cu 60% mai mult decat in 2007.
Daca in 2007, respectivul client avea un venit net de 1.500 de lei, gradul de indatorare depasea cu putin 50%. In prezent, presupunand ca veniturile au ramas constante (ceea ce in multe cazuri nu s-a intamplat, in contextul evolutiilor nefavorabile din economie) indicatorul trece de 85%, ceea ce ii pune pe multi in imposibilitatea de a-si plati ratele la credit.
Bancherii au continuat sa creasca dobanzile
Desi cresterea cursului de schimb a pus presiune asupra capacitatii de rambursare a clientilor, bancherii nu au considerat de bun augur sa ofere o relaxare printr-o eventuala reducere a dobanzilor. Mai mult, multe banci au majorat dobanzile, pe masura ce efectele crizei financiare s-au facut simtite si la noi.
La contractele de credit in care nu se specifica o formula clara de calcul a ratei dobanzii, unii clienti au avut parte de cresteri de dobanda, in ciuda scaderii semnificative a indicelui monetar Libor CHF si a reducerii rezervelor minime obligatorii.
“In data de 25 mai 2008 am luat un credit de nevoi personale cu ipoteca in franci elvetieni cu o dobanda de 6,99%. Cand am facut eu credit, indicele Libor CHF 3M era 3% si de atunci si pana acum a scazut pana la 0,25%, iar dobanda a ramas tot 6,99% cu toate ca dobanda este variabila”, explica un client indatorat in franci.
Altii au fost si mai ghinionisti. Un client ne spune ca dupa ce au avut initial o rata dobanzii de 4,85%, ea s-a majorat in prezent la 6,85%, la care se adauga si un comision lunar de administrare de 0,1%. Costul total al imprumutului trece astfel de 8%.
Conversie la un curs avantajos sau reducere de dobanda
O posibila solutie, care ar fi avut efecte mai importante daca era pusa in aplicare inca din momentul in care cursul de schimb a inceput sa creasca, poate fi
conversia valutara. Aceasta se realizeaza numai in cadrul aceleiasi banci si presupune schimbarea valutei creditului, pastrandu-se aceeasi perioada de rambursare.
Insa pentru ca o conversie valutara sa fie benefica acum clientilor indatorati in franci, banca ar trebui sa ofere un curs de conversie mai avantajos decat cel din piata si o dobanda care sa scada gradul de indatorare al clientilor. Desi putin probabila, avand in vedere istoricul relatiilor dintre clienti si banci, solutia ar fi benefica si pentru banci, avand in vedere ca restantele inregistrate la creditele in franci sunt in crestere.
In prezent, cursul de schimb este de 1,2 franci pentru un euro, insa o conversie valutara la acest curs nu aduce beneficii clientilor deja supraindatorati. In schimb, la un curs de 1,4, operatiunea ar fi relativ acceptabila, atat pentru client, cat si pentru banca. Cu conditia ca dobanda perceputa la creditul in euro sa nu fie mai mare decat cea la creditul in franci.
O alta solutie ar putea fi reducerea ratei dobanzii, mai ales ca Ordonanta nr. 50 din 2010, ofera premisele unei astfel de reduceri. Un motiv in plus care sustine o eventuala reducere a dobanzii este faptul ca o mare parte dintre clientii indatorati in CHF platesc in prezent o dobanda mai ridicata decat cea stabilita initial la semnarea contractului de credit.
Cresterea ratei dobanzii a survenit in cele mai multe cazuri ca urmare a deciziei unilaterale a bancii.
Aceste compromisuri sunt benefice si pentru banci, pentru ca astfel riscul ca acesti clienti sa intre in imposibilitate de plata scade, iar bancile din Romania nu vor fi puse in situatia de a executa silit o buna parte din clienti, cu costurile aferente, care nu sunt deloc neglijabile.
Situatia Ungariei ar putea da de gandit
Lipsa unei solutii ar putea duce la o situatie ca aceea din Ungaria, unde o mare parte din clientii care s-au imprumutat in franci elvetieni nu si-au mai putut plati ratele.
Aici 82% din creditele acordate in valuta sunt in franci elvetieni, iar deprecierea cu aproape 40% a forintului unguresc in fata francului a facut ca aproximativ 10% din aceste credite sa devina neperformante, conform
Bloomberg.
In Romania, insa deprecierea leului in fata francului a fost mai puternica decat cea a forintului (60%), iar aceasta tendinta poate continua.
Daca va confruntati cu o situatie asemanatoare, trimiteti-ne detalii si documente pe adresa de email: office@conso.ro Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
