Raportul de tara al FMI arata ca pe piata pensiilor private trebuie luate masuri pentru a incuraja investitiile pe termen lung. Calculul unitatii de fond trebuie determinat pe baza unei metodologii comune, iar administratorii trebuie organizati astfel incat sa se evite posibilitatea aparitiei unor conflicte de interese.
Portofoliile fondurilor de pensii private sunt formate in mare parte din active cu grad scazut de risc (titluri de stat si obligatiuni). Acesta nu reprezinta cel mai eficient mod de alocarea a banilor participantilor, daca tinem cont de orizontul de timp al pensiilor private. In raportul de tara al FMI, sunt propuse o serie de masuri pentru a incuraja administratorii sa treaca la o structura a investitiilor pe termen lung, conform specificului fondurilor.
Masuri pentru imbunatatirea portofoliilor
Principalele masuri propuse in raportul FMI sunt:
- Clarificarea modului in care functioneaza garantia minima a contributiilor (faptul ca suma totala cuvenita pentru plata pensiei private nu poate fi mai mica decat valoarea contributiilor, diminuata cu comisioanele platite). FMI recomanda ca aceasta garantie sa se aplice doar la momentul pensionarii, nu si in situatiile cand un participant se transfera de la un fond la altul. In plus, diferentele ar trebui sa fi acoperite din Fondul de garantare.
- Promovarea competitiei prin scaderea gradului de incertitudine cu privire la randamentul minim garantat. Acest randament se stabileste pornind de la performantele individuale si cotele de piata ale fiecarui fond. Din acest motiv, evolutia indicatorului in timp este puternic influentata de fondurile cu cota mare de piata. Pentru a reduce gradul de incertitudine, FMI recomanda ca ponderea unui fond sa nu depaseasca 20% in modul de calcul al randamentului minim garantat.
- Adoptarea unei structuri flexibile pentru calculul comisioanelor, care sa permita administratorilor posibilitatea de a-si recupera orice cheltuiala necesara pentru efectuarea de investitii.
Reguli unice pentru calculul unitatii de fond
O alta cerinta a FMI este adoptarea unor reguli unice pentru evaluarea portofoliilor, care sa respecte metodologia internationala a valorii juste. CSSPP ar trebui sa solicite tuturor depozitarilor sa agreeze o metoda comuna pentru evaluarea instrumentelor financiare, astfel incat modul de calcul a valorii unitare a activului personal sa fie comparabil intre fonduri. In lipsa unor reguli unice, fondurile pot gasi metode ca sa-si umfle artificial valoarea unitatii de fond, astfel incat sa apara pe hartie cu un randament mai inalt.
Totodata, modul in care sunt stabilite comisioanele trebuie regandit, deoarece in actuala structura, ele permit doar fondurilor cu multi participanti sa fie profitabile.
In ceea ce priveste garantarea inflatiei de catre fondurile de pensii, FMI considera ca aceasta cerinta nu ar trebui introdusa pana cand administratorii nu vor avea la dispozitie pe piata interna instrumente financiare pentru acoperirea riscului de inflatie.
Conflict de interese in cazul administratorilor
Un alt aspect important este rezolvarea conflictului de interese dintre administratorii fondurilor de pensii si actionarii lor.
Echipa FMI atrage atentia ca majoritatea administratorilor au ca actionari grupuri financiare bancare si de asigurare. Acest lucru ar putea conduce la situatii cand managementul administratorilor ar putea actiona mai degraba in interesul grupurilor financiare decat al participantilor. De exemplu, fondul ar putea achizitiona instrumente financiare de la actionar la preturi mai mari decat cele de pe piata.
Modul de organizare al administratorilor ar trebui sa asigure ca directorii actioneaza intotdeauna in interesul clientilor atunci cand fac tranzactii financiare cu companii din cadrul grupului, se arata in raportul FMI.
