Pentru a intelege, in mare, riscurile si viabilitatea fondurilor monetare pe termen mediu si lung (si, prin comparatie, si a celor de obligatiuni), voi prezenta pe scurt, mai jos, cateva considerente despre strategia investitionala si despre instrumentele in care se efectueaza plasamentele acestor fonduri.
Randamentul fondului BCR Monetar de la lansare si pana in prezent a fost unul foarte bun, iar acest succes se datoreaza in primul rand strategiei investitionale adoptate de managerul de fond in contextul evolutiilor recente de pe pietele financiare.
Plasamentele riscante sunt ocolite
In mod tipic, un fond monetar investeste cea mai mare parte a resurselor atrase in depozite bancare si in alte instrumente cu venit fix pe termen scurt (certificate de depozit, titluri de stat, etc), iar restul in obligatiuni cu venit variabil sau fix pe termen mediu sau lung. In schimb, la un fond de obligatiuni, cea mai mare parte a plasamentelor sunt efectuate pe termen mediu sau lung.
Apoi, riscul valutar sau alte riscuri ridicate (de exemplu, de pe piata de actiuni) nu au ce cauta in astfel de fonduri, intrucat nu sunt consistente cu obiectivul urmaririi unui risc redus al acestor fonduri.
De regula, depozitele sunt plasate la cele mai mari banci din sistemul bancar romanesc sau la filialele si sucursalele locale ale unor banci importante din afara tarii noastre, incercandu-se astfel optimizarea raportului risc/randament in conditii de risc aproape nule.
In ceea ce priveste titlurile de stat emise in moneda nationala (fie ca vorbim de cele pe termen scurt, mediu sau lung), acestea sunt instrumente fara risc, insa si randamentul pe care il aduc acestea este unul redus. Tot in aceasta categorie ar putea fi incluse si obligatiunile cu venit variabil emise de autoritatile locale, datorita flexibilitatii si ajutorului implicit al statului in cazul in care aceste entitati s-ar confrunta cu dificultati financiare.
Cum se masoara riscul obligatiunilor?
In final, o ultima categorie mare de instrumente cu venit fix o reprezinta obligatiunile emise de emitenti precum companii (financiare si nefinanciare), organisme internationale si alte state suverane.
Riscul acestora difera de la un tip de emitent la altul si este cuantificat cel mai usor prin ratingurile emise de companii de evaluare financiara precum Standard&Poor’s, Moody’s sau Fitch. Cele mai bune ratinguri sunt cele din categoria “investment grade”, de la BBB la AAA, iar riscul scade pe masura ce ne apropiem de AAA. (spre comparatie, Romania are ratingul BB+, primul nivel sub “investment grade”).
Cu cat investitiile fondului in obligatiuni corporative, supranationale si suverane sunt in instrumente din categoria “investment grade”, cu atat riscul de credit este mai mic iar confortul oferit investitorilor este mai mare. Migrarea unui instrument dintr-o categorie de rating in alta mareste (in caz de downgrade) sau diminueaza (in caz de upgrade) riscul relativ al investitiei respective.
Solutii la scaderea dobanzilor
In afara riscului de credit, fondurile monetare si de obligatiuni trebuie sa mai remunereze investitorii si pentru riscul de dobanda, respectiv pentru cresteri sau scaderi ale ratelor dobanzilor fara risc pentru diferite scadente (de regula, ale titlurilor de stat).
Toate aceste considerente trebuie avute in vedere atunci cand se stabileste si se implementeaza o strategie investitionala pentru un fond monetar sau de obligatiuni . De exemplu, daca se anticipeaza o scadere a dobanzilor in economie (cum a fost cazul de la sfarsitul anului 2008 si pana in prezent) se va mari ponderea plasamentelor in instrumente cu venit fix (pentru a conserva randamentele actuale ridicate ale acestora) si se va mari scadenta acestor investitii (pentru a beneficia mai mult de aceste dobanzi ridicate).
Si nu in ultimul rand, diversificarea plasamentelor este foarte importanta intrucat impactul negativ al unui instrument este mult atenuat atunci cand ponderea lui in portfoliu este redusa.
In ceea ce priveste viabilitatea fondurilor monetare si de obligatiuni pe termen mediu si lung, nu sunt motive de ingrijorare. Ca sa-l citez pe colegul meu, director de vanzari: “Intotdeauna exista un fond pentru fiecare!”.
Astfel, fondurile monetare sunt alternative viabile de management al lichiditatilor pe perioade scurte de timp, in conditii de risc redus, potential relativ ridicat de randament si flexibilitate maxima.
Iar fondurile de obligatiuni se adreseaza cu precadere investitorilor cu apetit de risc mai redus si cu orizont mai ridicat de investire, de minim 6 luni - 1 an, din care o categorie distincta o reprezinta fondurile de pensii, companiile de asigurari, fundatiile, casele de ajutor reciproc, etc.
Nicolae Albu este director de investitii la Erste Asset Management.
