BNR puncteaza din nou la impresia artistica in lupta contra inflatiei, anuntand o noua majorare de dobanda cu inca 0,25 puncte procentuale. Economia reala are sanse mici sa resimta vreun efect al noii decizii, iar banca centrala poate spera cel mult sa sperie inflatia prin calmarea anticipatiilor inflationiste.
Principalul instrument de politica monetara in strategia de tintire a inflatiei este rata dobanzii. Banca centrala stabileste un nivel de referinta, care se propaga apoi in economie prin intermediul creditarii.
Cand inflatia creste, banca centrala urca dobanzile si face creditele mai scumpe. Firmele si populatia reactioneaza si se imprumuta mai putin, astfel ce cererea agregata se reduce, iar o data cu ea, scad si presiunile inflationiste.
In Romania, acest canal de transmisie nu prea functioneaza insa. Clientii bancilor au acces la credite in valuta, astfel ca daca BNR creste dobanzile, populatia si companiile se vor imprumuta mai mult in moneda straina.
Dobanzile BNR sunt ignorate
Acest fenomen a prins amploare din momentul in care banca centrala a inceput sa urce dobanzile, in noiembrie 2007. Atunci, creditele in valuta reprezentau 52% din total credite, iar in iunie 2008, ponderea trecuse de 55%.
In paralel, rata anuala de crestere a creditului s-a amplificat: de la aproximativ 45% in iunie 2007 la peste 60% in prezent. Prin urmare, desi BNR a crescut abrupt dobanzile, acestea nu au avut nici un efect asupra creditelor.
In comunicatul de presa emis astazi, BNR isi justifica insa decizia de a majora dobanda de politica monetara de la 10% la 10,25% prin dorinta « de a atenua ritmul rapid de expansiune a creditului ».
Avand in vedere ce s-a intamplat pana acum, cu greu putem crede ca o majorare de 0,25 puncte procentuale va avea vreun efect, dupa ce in trecut, dobanda cheie a urcat de la 7% la 10%, fara ca activitatea de creditare sa fie deranjata.
Banca centrala n-a putut stimula nici economisirea in lei
Un alt obiectiv vizat de BNR este de stimula economisirea. Daca populatia va depune mai multi bani la banci si va cheltui mai putini, acest lucru ar reduce consumul privat si ar calma inflatia.
Datele statistice arata ca in ultima perioada depozitele la banci au avansat mai alert. Daca in iunie anul trecut, rata anuala de crestere a depozitelor era de aproape 20%, acum a depasit pragul de 40%.
La prima vedere, BNR si-a atins obiectivul. Este ciudat insa ca de cand dobanzile BNR au inceput sa creasca, clientii bancilor au preferat sa economiseasca mai mult in valuta decat in lei. Prin urmare, cresterea dobanzii de catre BNR nu a impulsionat nici macar economisirea in moneda nationala.
Datele aferente lunii iunie 2008, arata ca depozitele in lei au urcat cu 30% (termeni anuali), iar cele in valuta cu 60%. In schimb, in perioada iunie 2006-iunie 2007 (cand BNR relaxa politica monetara), depozitele in lei cresteau tot cu 30%, iar cele in valuta numai cu 10%.
In concluzie, principalul instrument de politica monetare se dovedeste extrem de ineficace si este folosit de BNR mai mult cu rol de sperietoare. In limbaj oficial, acest lucru se traduce prin « ancorarea anticipatiilor inflationiste ».
Iar singurul mijloc prin care banca centrala mai poate controla economia reala se pare ca raman doar masurile administrative. Din aceasta perspectiva, nu este de mirare ca BNR a devenit din nou preocupata sa restrictioneze accesul la credite al populatiei.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
