Oamenii tind sa investeasca la bursa dupa cresteri sustinute si sa vanda dupa scaderi consistente. Cu aceasta filozofie pusa in practica, investitorul mediu iese de regula in pierdere desi indicii pietei arata pe intervale lungi crestere.
Chris Mayer arata intr-un articol scris pentru Daily Reckoning cum investitorul mediu din cel mai performant fond mutual American din ultima decada, CGM Focus Fund (cu cresteri de 18% pe an, cu 3% peste urmatorul clasat, conform Morningstar), a inregistrat o… pierdere medie de 11% pe an in acelasi interval. Cum a fost posibil acest lucru?
Foarte simplu, oamenii tind sa investeasca dupa cresteri mari si sa se retraga dupa scaderi pe masura. In acest fel, chiar avand la dispozitie gaina cu oua de aur a industriei fondurilor din SUA, multi investitori au iesit in pierdere.
De altfel, veti remarca lansari de fonduri mutuale pe banda rulanta in momentele de exuberanta ale pietei de capital, cand corectiile sunt pe drum, si nu in cele cand preturile sunt la minimele istorice.
Urma scapa turma..dar cine mai are rabdare pana la urma?
Pornind de la aceasta observatie, Meyer citeaza in acelasi context o carte legendara: “Value investing-Tools and Techniques for Inteligent Investment” de James Montier.
Una dintre ideile-forta ale sale este ca nu te poti astepta ca investitor sa performezi tot timpul. Mai mult chiar, cei mai mari investitori chiar sunt printre codasi pe perioade scurte de timp, cand inregistreaza pierderi consistente.
Montier citeaza un studiu al Brandes Institute conform caruia, in orice perioada medie de 3 ani, cei mai buni investitori s-au aflat in aproximativ 40% din timp printre cei mai modesti participanti din piata la capitolul performante!
Aici se impune un comentariu personal. Faptul ca acest lucru este posibil denota volatilitatea extrema (in care multi incepatori isi pot prinde urechile) si irationalitatea periodica a pietelor financiare. Una peste alta, cine urmareste idei-forta va iesi mai bine decat cel care vaneaza permanent oportunitatile momentului este inca o concluzie interesanta subliniata de Meyer.
De ce sa fie complicat cand poate fi simplu?
O alta idee interesant a lui Montier este ca in momentul in care investitorii au la dispozitie o paleta vasta de informatii vor lua decizii mult mai proaste decat in momentul in care vestile si interpretarile erau mai putine.
Exista un studiu citat in carte in care participantilor la un focus-grup li s-a cerut sa aleaga cea mai buna masina din 4 marci diferite puse la dispozitie, pentru fiecare tip existand 4 informatii diferite pentru a le usura alegerea. In 75% din cazuri, pe baza acestora, oamenii au facut alegerea corecta.
Apoi, numarul informatiilor despre fiecare marca a crescut la 12. Va imaginati ca s-a imbunatatit numarul alegerilor corecte? Gresit, a scazut de la 75% la 25%!
Ce rezulta de aici? Prea multe detalii va dinamiteaza sansele unei alegeri corecte. Cine se gandeste ca beneficiind de mai multe pareri din piata, de informatii si analize din cat mai multe surse va lua deciziile ideale, se inseala!
Sa ne mai bucuram atunci de diversitatea surselor de informare din mass-media? Sau sa ne ingrijoram de posibilitatea ca zumzetul lor sa distorsioneze si deformeze perceptiile importante ale publicului? Cum va place, vorba lui Shakespeare.
