Cum trecerea către noul an se apropie cu repeziciune, cu toții ne punem în minte Rezoluții pentru anul 2023. Cele mai multe astfel de *angajamente* se leagă încă de sănătate, dar la fel de multe sunt orientate și către bunăstare. O parte dintre noi, aproape la fel de numeroasă, eliberează în această perioadă copilul din interior. Unii au mers chiar și mai departe și i-au scris lui Moș Crăciun, pe adresa din Laponia sau, unii mai practici, pe adresele patronilor companiei la care lucrează.
Probabil că vi-l amintiți pe Andrei, cel care lucrează în IT și încerca, undeva pe la mijlocul verii, să își explice ce e cu inflația și cum să se descurce cu salariul care nu ține pasul cu creșterea prețurilor. Acum e într-o altă dilemă, despre care voi povesti în rândurile următoare.
Sârguincios din fire, a reușit să își termine proiectele aferente anului curent așa că, până la concediu i-au rămas de rezolvat doar chestiunile birocratice. I-a trimis via e-mail șefului său, chiar de Moș Nicolae, proiectul mult așteptat menit să aducă liniștea financiară a firmei pentru câteva luni bune. Conștient de importanța proiectului și de volumul imens de muncă, prestată uneori mult peste orele programului fix, Andrei și-a luat inima în dinți și a strecurat pe mail și o *Scrisoare pentru Moș Crăciun*.
Aflase el de la angajații mai vechi că șeful e sensibil la colaboratorii valoroși și, mai mult, cunoaște foarte bine căile scurte prin care scrisoarea poate ajunge mai rapid *acolo unde trebuie* (vă dați seama cam ce înghesuială e în decembrie la cutiile poștale din Laponia și câte miliarde de scrisori vin pentru Moș Crăciun).
Peste câteva zile, Andrei a fost chemat într-o ședință de board a companiei: nu avea nici cea mai vagă idee de ce. Se pare că șeful apreciase mult munca lui și se hotărâse să i-o ia înainte lui Moș Crăciun. Dincolo de un proiect provocator pentru 2023, Andrei a aflat și că a fost promovat pe o poziție superioară (cu sporurile aferente de venit pe viitor).
Fericit și măgulit, Andrei a dat să plece spre biroul său: a fost oprit în pragul ușii de către directorul financiar care i-a înmânat un *plic* ce conținea un extras de cont, având la expeditor adresa din Finlanda, și i-a spus șugubăț: *știi că Boss are linie roșie cu Moș Crăciun, așa că anul acesta la tine vine mai devreme*.
Ajuns acasă, Andrei a căzut un pic pe gânduri: în ceea ce privește anul viitor, problemele legate de bunăstarea financiară erau ca și rezolvate, mai ales în contextul plusului salarial. *Plicul* de la Moș Crăciun îl anunța că îi intrase în cont o primă de 10.000 de lei. Banii neașteptați i-au pus gândurile în mișcare. Numeroase moduri de a-i valorifica i se tot învârteau în cap, nedându-i pace.
Primul gând era să își urce în mașină soția și băiatul, să meargă în mall și să își facă de cap, cumpărând fiecare ce își dorește (mai ales că auzise de pe la colegi că e plin de reduceri). Andrei nu se dă în vânt după cumpărături, așa că avea oarecare dubii legate de această opțiune.
O altă idee viza o vacanță de Sărbători, într-un decor montan: a scotocit un pic prin ofertele touroperatorilor, a aruncat un ochi și pe Booking.com, și s-a lăsat păgubaș: costuri prea mari în comparație cu satisfacția potențială oferită. Mai bine rămân de Sărbători în familie și vor merge la schi în săptămâna de vacanță a copilului de la final de februarie, când altele sunt prețurile (așa cum deja își programaseră).
O a treia opțiune era legată de un automobil: copilul creștea, Golf-ul parcă devenise prea mic. În plus se gândea și el să dea o mână de ajutor în combaterea amprentei de carbon: așa că se cam impunea achiziția unui hibrid. Desigur, cei 10.000 de lei reprezentau o fărâmă din prețul unui astfel de automobil – dar ar fi putut fi alocați și în această direcție, ușurând costurile viitoare legate de achiziție.
În timp ce gândurile i se rostogoleau cu repeziciune, ochii i-au căzut asupra unui decor care îi muia inima și îl umplea de bucurie de fiecare dată: copilul său, de 10 ani, aplecat asupra partiturilor muzicale, mici furnici din care Andrei nu pricepea nimic până când acestea nu se transformau într-un sunet Dumnezeiesc, pe măsură ce băiatul le transborda de pe hârtie pe clapele pianului. Mulți profesori îi spuseseră că băiatul are un talent nativ deosebit pentru acest instrument muzical. Mai mult, talentul era completat de o seriozitate și o putere de muncă enormă care, cumulate, nu puteau decât să îi deschidă drumul către marile scene ale lumii.
Știau cu toții că acest drum nu e deloc ușor, dar era decis să îl sprijine cu toate puterile sale. A fost momentul în care Andrei a luat decizia: darul lui Moș Crăciun nu își putea găsi o cauză de utilizare mai bună decât educația muzicală a copilului. Așa că nu i-a mai rămas de făcut decât să ia telefonul, să deschidă pagina de internet banking și să constituie un cont de economii pentru băiatul său!
La Mulți Ani Fericiți, cu bunăstare, sănătate și înțelepciune să avem cu toții!
