Cresterea dobanzilor in zona euro si in SUA si scaderea cotatiilor obligatiunilor in ultimii ani au provocat pierderi sau cresteri real negative pentru investitorii in fondurile de obligatiuni, dar lucrurile se pot schimba odata cu politica monetara.
Pe plan local fondurile de obligatiuni au aproape o jumatate din piata fondurilor deschise, multi preferand siguranta si randamentele superioare (pana de curand) depozitelor la termen.
Cand insa politica monetara s-a schimbat, iar dobanzile au inceput sa creasca mai peste tot ca urmare a inflamarii preturilor, cotatiile obligatiunilor au avut de suferit (pretul unei obligatiuni deja emise creste cand dobanzile scad si scade cand dobanzile urca, pentru a se adapta la randamentul oferit de noile emisiuni).
Cum portofoliile fondurilor de obligatiuni contineau multe obligatiuni emise anterior, la randamente mai mici si au suferit in plus ajustari ale activului net ca urmare a scaderii cotatiilor obligatiunilor odata cu cresterea dobanzilor, investitorii au incasat lovituri practic din doua directii.
Cum au evoluat randamentele in ultimele 36 de luni
Desi in ultimele luni a existat o tendinta de revenire a cotatiilor, pierderile contabilizate daca plasam baza la nivelul ultimelor 36 de luni sunt importante, mai ales pentru obligatiunile in euro.
Dintre fondurile de obligatiuni locale, printre cele mai lovite sunt Raiffeisen Global Bonds (-20,8% in intervalul noiembrie 2020-noiembrie 2023), Raiffeisen Euro Obligatiuni (-16,2% in acelasi interval), BRD Euro Fond (-6,9%), OTP Euro Bond (-7%), Raiffeisen Dolar Plus (-4,25%), conform
datelor AAF (Asociatia Administratorilor de Fonduri din Romania)
Lucrurile nu stau atat de dramatic pentru cei care au intrat mai recent pe aceste fonduri, pe ultimele 12 luni existand performeri chiar printre fondurile care inregistreaza scaderi mari in ultimii 3 ani-de pilda Raiffeisen Dolar Plus are o crestere de 6,2% in ultimele 12 luni de raportare (noiembrie 2022-noiembrie 2023) iar Raiffeisen Euro Obligatiuni a crescut cu 7,2% in acelasi interval.
Cum s-au descurcat fondurile de obligatiuni in lei
Desi traiectoria cotatiilor obligatiunilor a fost similara celor in valuta, faptul ca dobanzile titlurilor din portofoliu era in medie mai mare la lei decat pentru cele in valuta, iar scaderea inflatiei s-a simtit dupa a doua parte a anului trecut si in cotatiile obligatiunilor, a facut sa nu inregistram in general randamente negative in ultimii 3 ani, cel mult cresteri real negative.
De pilda Erste Bond Flexible Ron are o crestere de 8,4% in ultimii 3 ani si de 9,2% in ultimul an, Raiffeisen Ron Plus are o crestere de 2,1% in ultimii 3 ani si de 6,2% in ultimul an, Goldman Sachs Romania Bond are +5,1% pe 3 ani si +10,9% in ultimele 12 luni, OTP Obligatiuni-Clasa I are 6,1% pe 3 ani si 7,4% pe ultimul an, Amundi Stabilor a urcat cu 2,3% in 3 ani si cu 9,8% in ultimul an, etc.
Evident, fondurile lansate mai tarziu stau cel mai bine la randamente (nu au apucat sa aiba prea multe obligatiuni in portofoliu si ale caror cotatii sa fie afectate de cresterea dobanzilor), precum Globinvest Bonds, cu o crestere de 11% in ultimul an.
Aceeasi performanta modesta in 2022 si crestere sustinuta pentru randamentele din 2023 se consemneaza si in cazul fondurilor de pensii private, care au la randul lor aproximativ doua treimi din active plasate in obligatiuni si intrumente cu venit fix.
In viitor, daca scaderea dobanzilor se accetueaza si politica monetara va deveni mai blanda in 2024-2025, fondurile de obligatiuni cu portofolii mai vechi pot avea iarasi performante notabile, atat in lei cat si in valuta.
Morala intregii povesti este ca investitorii trebuie sa se obisnuiasca cu ideea unui plasament pe termen lung si sa aiba rabdare in cazul investitiei in fondurile de obligatiuni afectate de efectele fluctuatiei dobanzilor (la scadenta se revine la valoarea nominala, indiferent de politica monetara), deoarece cei care vand precipitat pot ramane cu pierderile.
