Bancile Centrale sunt responsabile de politica monetara si stabilesc dobanda de referinta pentru moneda nationala. Bancile comerciale, in cazul in care au nevoie de lichiditate, se pot oricand imprumuta de la banca centrala.
De exemplu, Rezerva Federala (FED) stabileste rata dobanzii pe care bancile comerciale trebuie sa o plateasca pentru imprumuturi de o zi (numita Overnight).
In mod logic, aceasta este cea mai ieftina sursa de imprumut si lichiditate oferita bancilor. De aceea, pornind de la dobanda de referinta, bancile decid nivelul ratei dobanzii pentru clienti (persoane fizice sau juridice).
Astfel, banca centrala poate avea un impact semnificativ asupra economiei nationale: crescand dobanda de referinta, incetineste activitatea economica si controleaza inflatia.
Daca dobanzile sunt mai mari, imprumuturile devin mai scumpe si mai neatractive pentru mediul de afaceri si nu numai, astfel ca investitiile sunt incetinite.
In mod contrar, reducand rata dobanzii, banca centrala urmareste stimularea economiei. Astfel, imprumuturile devin mai accesibile, companiile se dezvolta si extind afacerile cu credite (costuri) mai ieftine.
Cresterea dobanzii de referinta tinde sa aprecieze moneda nationala pentru o perioada. Randamentele (dobanda) cresc si devin atractive pentru investitori, astfel creste cererea pentru acea valuta.
Modificarea dobanzii de referinta este rareori surpinzatoare: bancile centrale incearca sa evite surprize si implicit socuri in piete, de aceea anterior deciziei ofera indicii despre cum intentioneaza sa actioneze in viitor. Nu doar comentariile si actiunile oficialilor, dar si evolutia datelor economice reprezinta indicii importante in anticiparea politicii monetare.
Relatia este directa: rata dobanzii de referinta ↑ = ↑ valuta
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
