Scaderea dobanzilor nu este singura explicatie a fenomenului care face ca la scadenta sa ridici mai putini bani dintr-un depozit la termen decat ai depus. Vezi si incremenirea comisionului de retragere la valoarea fixata in perioada de glorie a economisirii si aparitia comisionului de administrare.
Un comision de retragere de numerar de 0,5% face ca randamentul net care sa asigure inapoierea integrala la scadenta a sumei din care s-a constituit depozitul sa fie de minim 6% pe an pentru depozitele la o luna, 2% pentru cele la 3 luni si 1% la cele pe 6 luni.
Vorbim de randament net si nu de dobanda pentru ca statul ia un impozit de 16% pe dobanda platita de banca.
Revenind, avem nevoie de o dobanda de minim 2,38% pe an pentru depozitele cu scadenta la 3 luni pentru ca deponentul sa nu ia in final la scadenta mai putini bani decat a depus, in ideea ca retragerea lor se face prin casa si nu prin bancomat sau transfer bancar iar banca opreste comisionul de retragere.
De fapt chiar de mai mult de 2,38% pentru ca mai exista si un comision de administrare de cativa lei, care variaza insa intr-o plaja destul de larga intre banci. Sa simplificam si sa spunem ca ar trebui ca banca sa ne ofere minim 2,5% la depozitele la 3 luni pentru ca la scadenta sa nu luam mai putini bani decat am depus.
La acest rezultat s-a ajuns insa gradual, in urma cu cativa ani lumea mirandu-se de randamentele negative la depozitele la o luna (acum abia la 6 luni esti sigur la majoritatea bancilor ca iei cat ai depus).
Principala vina o au scaderea dobanzilor impusa de BNR dar si incremenirea unor comisioane la valoarea lor “istorica”, cand dobanzile erau de doua cifre (nu era normal ca sa avem o scadere a comisionului de retragere de numerar prin casele bancilor in ton cu ritmul de scadere a dobanzilor?) si aparitia unora noi (comisionul de administrare incepe sa fie introdus pe scara larga odata cu criza).
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
