Statul roman s-a angajat fata de FMI sa nu promoveze legea falimentului personal, in timp ce FMI recomanda aproape pe banda rulanta statelor sa adopte o astfel de lege, pentru a proteja persoanele supraindatorate. In Romania, protejarea sectorului financiar este mai importanta, fara insa ca cineva sa isi asume raspunderea pentru alegerea facuta.
Criza financiara a determinat ca numarul persoanelor care nu isi mai pot plati datoriile catre banci sa creasca substantial, in toate tarile europene. Una dintre masurile luate de guvernele multor state a fost introducerea legii falimentului personal sau modificarea acesteia, pentru a ajuta persoanele supraindatorate sa depaseasca mai usor greutatile financiare cu care se confrunta.
Deseori, proiectele legislative de acest fel au fost sustinute de Fondul Monetar International (FMI) atunci cand s-au implementat. Singura exceptie o constituie Romania, unde acordul cu FMI prevede angajamentul guvernului de a nu promova o lege a falimentului personal.
Expertii FMI incurajeaza frecvent introducerea falimentului personal
In restul tarilor, FMI nu numai ca a apreciat astfel de initiate guvernamentale, dar chiar le-a incurajat. Mai mult, actual sef al FMI - Christine Lagarde (foto) - a sustinut o reforma legislativa pe piata creditului de consum in Franta in 2010, in calitate de ministru de finante.
Legea Lagarde - asa cum a fost denumita - vizeaza si
imbunatatirea procedurilor pentru falimentul personal.
In cazul
Lituaniei, raportul misiunii FMI din
mai 2010 semnala ca “introducerea legii falimentului personal este binevenita”. Masura facea parte din eforturile intreprinse de guvern pentru a asigura ca datornicii viabili isi vor putea reveni financiar, iar creditorii sunt protejati in mod adecvat.
Irlanda se bucura de aceeasi favoare, pentru ca echipa FMI noteaza in raportul de tara din
noiembrie 2011 urmatoarea recomandare: “
Eforturi sunt, de asemenea,
necesare pentru intarirea supravegherii bancare, dezvoltarea unui nou birou de credit si
pentru reformarea legii falimentului personal”.
Actualul cadru legal era invechit, fiind rar utilizat de catre populatie. In 2010, au avut loc doar 29 de falimente personale in Irlanda, fata de 1.400 in Irlanda de Nord. In aceste conditii, guvernul lucreaza la modificarea legislatiei pentru ajutarea persoanelor supraindatorate.
In cazul
Ungariei, echipa FMI scrie in raportul de tara din
ianuarie 2009 ca “incurajeaza autoritatile sa accelereze introducerea unei legi a falimentului personal”. Recomandarea era facuta cu scopul protejarii persoanelor care au contractat credite in valuta, in cazul in care conditiile financiare se deteriorau si mai mult.
Chiar in tarile dezvoltate, cum este
Italia, oficialii FMI au sustinut legea falimentului personal. Raportul de tara din
februarie 2009, precizeaza ca agenda pentru atingerea obiectivelor financiare pe termen lung trebuie sa fie urmata. “In particular, cadrul de reglementare si supraveghere (n.r. – a sectorului financiar) poate fi intarit in continuare prin: introducerea unei legi a falimentului personal, care este importanta, in special, avand in vedere perspectivele reduse de crestere economica […]”, se mentioneaza in raport.
O dovada in plus ca FMI nu s-a opus, ci mai mult, a incurajat introducerea reglementarilor cu privire la falimentul personal o constituie faptul ca, la inceputul anului 2011, in plina criza a datoriilor si in conditiile in care tara era permanent monitorizata de misiunile FMI si ale Comisiei Europene, chiar si Grecia a introdus o lege a falimentului personal.
La noi, proiectul sta ingropat in Parlament
Toate aceste exemple arata o cu totul alta abordare a FMI in ceea ce priveste legea falimentului personal decat s-ar putea crede la prima vedere. In aceste conditii, identificarea cauzelor care impiedica aparitia unei astfel de legi in Romania merita o atentie sporita.
Proiectul
legii privind insolventa persoanelor fizice a intrat in dezbaterile parlamentare in toamna anului 2009. La finalul lunii martie 2010, proiectul a ajuns la comisiile din Camera Deputatilor, unde a fost ingropat.
Oficial, proiectul este in lucru, asteptand raportul de la Comisia juridica, de disciplina si imunitati si avizul de la Comisia pentru politica economica, reforma si privatizare. Termenele au expirat insa din aprilie 2010.
Cine este responsabil pentru stoparea demersului legislativ?
In realitate, p
roiectul a fost abandonat deoarece Scrisoarea de intentie din 16 iunie 2010, trimisa de guvern catre FMI, prevede angajamentul autoritatilor romane de a nu promova proiectul de lege privind insolventa persoanelor fizice. Semnatarii scrisorii sunt Sebastian Vladescu, ministrul de finante si Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, care si-au motivat alegerea prin sustinerea stabilitatii sectorului financiar.
Autoritatile romane nu si-au asumat public decizia de a nu promova legea falimentului personal, ci au pus-o in spatele FMI, ca fiind o conditie impusa in cadrul negocierilor pentru incheierea noului acord de imprumut.
In martie 2011, scrisoarea de intentie pentru semnarea noului acord cu FMI, de tip preventiv, prevede acelasi angajament din partea statului roman. “Vom continua sa ne consultam cu personalul FMI si al Comisiei Europene inainte de a introduce sau modifica aspecte ale cadrului legal si vom face eforturi pentru a evita adoptarea de initiative legislative, cum ar fi proiectul actual al legii insolventei persoanelor fizice sau propunerea de reglementare a recuperarilor de creante, care ar submina disciplina datornicilor”, se arata in scrisoarea de intentie, semnata de Gheorghe Ialomitianu, ministru de finante si Mugur Isarescu, guvernator BNR.
Prin urmare, autoritatile romane depun - chiar si in momentul de fata - eforturi ca legea falimentului personal sa nu apara.
Expertii FMI au avut un punct de vedere neutru fata de acest angajament. “Autoritatile sunt angajate sa nu promoveze initiative legislative (cum ar fi proiectul actual al legii insolventei persoanelor fizice sau propunerea de reglementare a recuperarilor de creante) care ar submina datoriile sau disciplina”, se arata in raportul din tara din
aprilie 2011.
Practic, FMI reda punctul de vedere al autoritatilor romane si se abtine faca orice apreciere asupra acestui angajament, fara sa spuna ca este necesar, este recomandat sau chiar binevenit, asa cum a procedat in cazul altor tari. In ultimele 2 rapoarte de tara, staff-ul FMI nici macar nu mai pomeneste de acest angajament.
Avand in vedere recomandarile facute de echipele FMI in alte tari, tratamentul complet diferit al aceleiasi situatii in cazul Romaniei este mai mult decat surprizator.
Iar aceasta “diferenta de tratament” poate da nastere si la speculatii. De pilda, nu este exclus ca blocarea proiectului sa se datoreze de fapt abordarii autoritatilor romane, si nu reprezentantilor FMI.
BNR pune stabilitatea financiara inaintea problemelor debitorilor
In cazul aparitiei legii, bancherii aveau cel mai mult de pierdut. Ei se temeau ca populatia le va inmana cheile de la casele pe care le-au cumparat in rate la preturi umflate, de multe ori incurajati de banci, prin intermediul produselor de creditare toxice sau a celor in monede exotice, si nu isi vor mai recupera integral imprumuturile.
Mai mult, temerile bancherilor comerciali sunt impartasite si de banca centrala, care este responsabila cu supravegherea bancilor si cu asigurarea stabilitatii sistemului financiar. Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu declara in primavara lui 2009, ca nu este momentul sa vorbim de falimentul personal, intr-o astfel de perioada. Implicit, dezbaterile erau amanate pana dupa calmarea crizei financiare. Si, coincindenta sau nu, chiar asa s-a intamplat!
Toate tarile europene unde functioneaza o lege a falimentului personal demonstreaza insa ca aceasta nu creeaza disfunctionalitati pe piata creditului. In plus, criza financiara s-a dovedit a fi nu un obstacol, ci un motiv suplimentar pentru a introducere masuri de protectie sociala (cum este si falimentului personal), deoarece necesitatea legii este atunci mult mai acuta.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
