Constienti de faptul ca au intesat contractele de clauze abuzive, si ca au obtinut venituri in mod abuziv de pe urma unor consumatori tot mai afectati de o criza economica si financiara generata pe plan international tot de lacomia bancilor, bancherii incearca din rasputeri sa franeze un proces oricum ireversibil.
De mai bine de sase luni, consumatorii romani ar fi putut sa fie protejati de capcanele si abuzurile pe care diversii prestatori de servicii le-au inclus in contracte. De la 1 februarie trebuia sa intre in vigoare o reglementare care ar fi permis eliminarea clauzelor abuzive din toate contractele, in conditiile in care instantele de judecata ar fi decis acest lucru. Nicio categorie de comercianti n-a protestat, doar bancile au facut uz de toata influenta lor pentru a amana la infinit momentul adevarului.
Afectati de aceasta lupta - care nu poate fi castigata de bancile care au abuzat de clientii lor, pentru ca niciodata in istorie abuzurile n-au fost vesnice - sunt si consumatorii altor servicii, financiare sau de alta natura, care ar fi putut beneficia de eliminarea clauzelor abuzive din propriile contracte.
FMI cere justitiei sa treaca cu vederea abuzurile bancilor
Site-ul Economica.net a publicat
un extras din scrisoarea de intentie semnata recent de autoritatile romane cu FMI care, daca se dovedeste exact, depaseste orice limita a cinismului. “(…)autoritatile se vor asigura ca procesele juridice legate de clauzele abuzive se vor derula la nivelurile superioare ale instantelor si ca deciziile juridice referitoare la amendarea sau anularea clauzelor abuzive nu vor avea efecte retroactive”.
Aceasta prevedere reprezinta in primul rand un atac la independenta justitiei, care primeste indicatii clare de la puterea executiva si de la FMI, BNR si guvern in legatura cu solutiile pe care urmeaza sa le pronunte. Insa, si mai grav, consacra un principiu extrem de periculos: ilegalitatea si abuzul capata justificare, hotia din trecut trebuie trecuta cu vederea, desi hotul a fost prins si pedepsit de instanta.
Este ca si cand legea (care trebuie sa fie aceeasi pentru toti, nu?) ar prevedea ca un infractor in forma continuata (pentru ca asta sunt bancile care au incasat bani in mod abuziv de pe urma unor clauze contractuale) nu va fi pedepsit decat pentru infractiunile urmatoare, nu si pentru cele produse pana la momentul la care a fost prins. O asemenea abordare este nu doar inacceptabila, este de-a dreptul periculoasa pentru un stat care se pretinde a fi unul de drept.
Stabilitatea financiara, mai importanta decat viata oamenilor?
FMI pretinde ca actioneaza in beneficiul stabilitatii financiare, mentinand si interdictia absurda de reglementare a falimentului personal si a abuzurilor comise asupra debitorilor de niste neica nimeni care se autointituleaza, extrem de pompos, societati de recuperare a debitelor de la persoanele fizice.
Insa niciun concept economic, nici macar cel al stabilitatii financiare, nu poate sa se plaseze deasupra drepturilor fundamentale ale omului, recunoscute de Organizatia Natiunilor Unite, printre care cele mai importante sunt dreptul la viata si dreptul la o existenta decenta.
In loc sa renunte, fie si temporar, la salariile si la bonusurile rupte de realitatea unei tari ai carei cetateni traiesc, intr-o masura tot mai mare, de pe o zi pe alta, conducatorii acelor banci care au umplut contractele de clauze abuzive fac tot ce le sta in putinta pentru a convinge FMI, BNR, autoritatile statului roman si pe toti cei care sunt dispusi sa-i asculte ca solutia pentru depasirea momentului dificil o reprezinta acceptarea abuzului.
O mana de banci abuzive compromit credibilitatea intregului sistem
Sinistru este si faptul ca aceasta abordare aroganta si sfidatoare nu face altceva decat sa consolideze un sentiment care, daca situatia se va mai mentine mult timp in aceiasi parametri, va ajunge sa capete conotatii periculoase.
Din vina unui numar de banci care, probabil, nu depasesc degetele unei singure maini, in mintea romanilor se inradacineaza, pe zi ce trece, ideea ca bancile (toate!) nu fac altceva decat sa-i fure, ca mai bine rabda de foame decat sa apeleze la un nou credit dupa ce vor fi reusit, cu chiu cu vai, sa-l achite pe cel actual, ca bancile nu sunt nici pe departe acei parteneri care se laudau intre 2006-2008 ca vor sa-i ajute sa traiasca mai bine, ci dusmani care (asemeni camatarilor) le dau bani cu speranta ascunsa ca vor pati ceva si le vor putea lua casele si condamna familiile la saracie si disperare.
Cei care, prin actiunile lor iresponsabile, nu fac decat sa adauge argumente in favoarea unor asemenea concluzii, care sunt de natura sa afecteze in mod iremediabil relatiile dintre banci si clientii lor, nu fac niciun bine sistemului bancar, ci de fapt il imping spre o situatie fara iesire.
Iar costurile recapatarii credibilitatii in fata celor inselati si sfidati si a familiilor acestora vor fi mult mai mari decat cele care ar fi generate de repararea, in ceasul al 12-lea, a abuzurilor comise in dauna consumatorilor care au crezut in seriozitatea si buna credinta a celor care i-au imprumutat.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
