Recuperatorii de creante reusesc sa identifice noile adrese de domiciliu ale debitorilor preluati de la banci si companiile de utilitati, chiar daca acestia nu mai locuiesc la locatiile specificate in contractele incheiate cu furnizorii. Se pune deci intrebarea cine le-a oferit cu generozitate informatiile?
Intr-o conferinta de presa din 16 septembrie, reprezentantii EOS KSI afirmau ca firmele de recuperare a creantelor se bazeaza doar pe un sfert din debitorii cuprinsi intr-un portofoliu achizitionat de la banci si furnizorii de utilitati deoarece jumatate din total nu pot fi gasiti iar alti 25% nu au bani si nu detin bunuri executabile care sa acopere sumele restante.
Avem insa semnale ca lucrurile nu stau chiar asa-cativa debitori preluati chiar de EOS de la companiile de telefonie arata ca au primit somatii de plata pentru debite „istorice” (mai vechi decat termenul de prescriptie de 3 ani) la noile adrese de domiciliu, acestia mutandu-se intre timp, fie prin vanzarea proprietatii la care figurau in evidentele furnizorului, fie alegand o noua resedinta dintre proprietatile din dotare.
Cum bazele de date cu noile adrese puteau fi gasite doar la birourile de evidenta a populatiei sau la administratiile financiare, se pune intrebarea cat de bine pastrat mai este secretul fiscal si care mai este gradul de siguranta al datelor noastre personale?
Asta nu insemna ca datoriile contractate nu ar trebui platite. Este insa nevoie si de o lege care sa reglementeze activitatea companiilor de recuperare a creantelor in Romania.
