Bancile vand portofoliile de credite neperformante la preturi derizorii, ratand ocazia de a-si acoperi o parte din pierderi. Falimentul personal le-ar permite sa incaseze mai multi bani si ar ajuta, in acelasi timp, clientii sa depaseasca mai usor problemele financiare.
In general, bancherii nu se obosesc sa recupeze direct creditele neperformante de valori mici, care nu sunt garantate cu ipoteca. Este mai comod sa le vanda unor companii specializate de recuperare de creante.
In principiu, nu este nimic gresit in a proceda in acest mod: se economisesc o parte din cheltuieli, iar bancile primesc o anumita suma de bani in mod cert.
Datoria clientului se vinde cu 6%
In mod normal, pretul de vanzare al portofoliilor ar trebui sa fie destul de ridicat. Guvernele din ultimii 5 ani le-au asigurat bancilor toate conditiile: legea privind recuperarea creantelor sta blocata pe un termen nedefinit, prin intermediul acordului cu FMI.
Astfel, clientii bancilor sunt lipsiti de drepturile firesti pe care le au persoanele din alte state ale UE pentru ca recuperatorii sa isi poata face treaba mai usor.
Cu toate acestea, bancile vand portofoliile de credite extrem de ieftin. Conform raportului anual publicat de Kruk (companie care detine o cota de piata cu 38% in Romania, in zona portofoliilor de creante achizitionate), Romania apare ca fiind cea mai ieftina piata.
Compania a cumparat portofolii de credite platind, in medie, 6,3% din valoarea datoriilor. In Polonia, aceeasi companie cumpara credite neperformante platind 8,9% din datorie, iar in Cehia si Slovacia – pretul de achizitie este de 18,7%.
Profituri de milioane de euro
O data cumparate aceste credite neperformante, companiile de recuperare par ca se descurca foarte bine. De exemplu, Kruk a anuntat un profit record la nivel de grup in 2012, de aproape 20 milioane euro.
Nu exista date publice despre cat se recupereaza din creditele neperformante de la noi, insa datele globale ale Kruk arata ca, in medie, compania a recuperat in ultimii 8 ani, de 2,5 ori mai mult decat banii cheltuiti.
Astfel, daca luam in calcul ca un credit se cumpara la 6% din valoare, putem estima ca recuperatorii ajung sa incaseze de la clienti in jur de 15% din datorie.
De ce nu au clientii sansa sa concureze cu recuperatorii?
In aceste conditii, intrebarea fireasca pentru banci este de ce se opun legii falimentului personal? Aceasta lege le-ar aduce beneficii mult mai mari decat actuala situatie, cand vand creditele pe nimic.
Bancile ar accepta sa stearga o parte din datorie – ceea ce fac si acum indirect, atunci cand vand creantele catre recuperatorii. Numai ca in loc sa renunte la 94% din datorie ca acum, falimentul personal ar forta bancile sa renunte la 30-40-50% din suma datorata de client.
In final, atat banca cat si clientul ar fi intr-o situatie financiara mult mai sanatoasa.
