In prezent, tariful mediu pentru o polita RCA achizitionata de un sofer experimentat pentru un autoturism cu o capacitate cilindrica redusa este de aproximativ 90 de euro, potrivit datelor furnizate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. Din nefericire, este putin probabil ca acesta sa nu ajunga in urmatorii ani la cateva sute de euro.
De la un an la altul, pe baza listelor de tarife transmise de asiguratori catre CSA, observam cresteri ale pretentiilor financiare ale companiilor. Doar in primele doua luni din 2010, cresterea medie a tarifelor RCA la nivel de piata a fost de aproximativ 8%, potrivit datelor CSA. La conturarea acestei valori a contribuit desigur si aplicarea de catre asiguratori a sistemului bonus-malus.
Incepand cu 2010, tarifele sunt usor individualizate prin aplicarea noului sistem. Astfel, daca nu ati produs daune in 2009 veti beneficia de o reducere de 10% anul acesta la reinnoirea politei. In schimb, daca daunalitatea a fost ridicata, va puteti astepta la majorari semnificative ale primelor.
Totusi, potrivit datelor CSA, doar pentru 2% din numarul de polite emise s-a aplicat malus. In spatele acestui procent redus poate sta insa si o alta explicatie. Este posibil ca la reinnoirea politei, conducatorul auto sa fi primit un tarif net superior anilor anteriori, fapt ce l-a determinat sa-si schimbe societatea de asigurare.
Scenariu pesimist: crestere de la 90 de euro la 200 de euro
Inainte de a arata cu degetul spre majorarile de prime efectuate de asiguratori trebuie sa privim si in bucataria lor interna. Spre exemplu, in 2007, pentru fiecare 100 de lei castigati de la client, asiguratorul platea in medie aproape 130 de lei – cheltuieli de achizitie si administrare si cheltuieli cu daunele. In 2008, pentru aceeasi suma primita acesta inregistra un cost de 150 de lei. Desi inca nu sunt disponibile date pentru 2009, cel mai probabil, cheltuiala companiei a ramas la nivelul anului anterior.
Sa vedem insa cum se petrec lucrurile si in alte state. In Bulgaria, business-ul de asigurari RCA este tot neprofitabil, desi tariful mediu pentru categoria de autoturisme cu cilindree redusa este de aproximativ 170 de euro. Acelasi lucru este valabil si in cazul Poloniei, ce-i drept pierderea fiind foarte mica, iar prima pe segmentul mentionat anterior trece in majoritatea cazurilor de 150 de euro.
Un tarif mai mic regasim in Cehia, conducatorul auto platind in jur de 120 de euro. Totusi, chiar si la acest nivel al primei, companiile reusesc sa acumuleze si profituri din RCA.
In toate cele trei state, prima de asigurare este egala cu valoarea ratei combinate – raportul dintre suma cheltuielilor de exploatare si a celor cu daunele si valoarea primelor castigate de asigurator – multiplicata cu 1,5. Daca s-ar respecta aceasta conditie, in Romania tariful ar depasi 200 de euro.
Se cere mai multa eficienta
Exista elemente exogene care au condus la majorarea cheltuielilor asiguratorilor. Data fiind calitatea discutabila a infrastructurii nationale, frecventa daunelor s-a inscris pe un trend ascendent. In plus, limitele de despagubire obligatoriu de respectat sunt majorate constant pentru a ajunge in 2012 la 1 milion de euro pentru pagube materiale si 5 milioane de euro pentru vatamari corporale si decese.
Iar daca in Romania, despagubirile pentru vatamari corporale si decese sunt inca extrem de reduse, in celelalte state acestea pot ajunge la valori spectaculoase. Iar asiguratorii nostri au trait deja pe pielea lor experienta legislatiilor straine, mai multe companii din Romania platind despagubiri ce au depasit un milion de euro pentru accidente produse de asigurati pe soselele altor state.
Totusi, o parte importanta a pierderilor inregistrate de la un an la altul pe segmentul RCA este cauzata de ineficienta. In Polonia sau Cehia, companiile cheltuie in medie mai putin de 25% din banii castigati pentru administrarea politelor si pentru atragerea clientilor. In Romania, acest cost depaseste 40%.
De asemenea, controlul asupra modului in care s-au facut reparatiile nu a fost unul eficient, multe note de plata fiind uneori incarcate. In aceste conditii nu trebuie sa ne mai mire avansurile considerabile ale costurilor cu service-urile, atat in zona pieselor de schimb cat si a manoperei.
Chiar daca nivelul cheltuielilor a crescut, au existat societati care prin strategii comerciale agresive au oferit pietei tarife mai reduse, asumandu-si astfel voluntar pierderi. Asemenea politici nu au permis sanctionarea conducatorilor auto cu daunalitate inalta, afectand indirect ceilalti asigurati.
Daca asiguratorii s-ar fi pus de acord mai devreme asupra operationalizarii unei baze de date la nivel national, ce ofera posibilitatea de a studia istoricul daunalitatii oricarui participant la trafic, acest lucru nu ar mai fi fost posibil. Dar teama de a nu le fi furati clientii de catre competitori a intarziat acest demers. De ce se plang acum de pierderi unii dintre asiguratorii ce si-au asumat politici de castigare a cotei de piata cu orice cost? Daca au intrat in hora, atunci sa joace.
