Bancile se confrunta de la o vreme cu un fenomen fara precedent: sunt notificate - de cele mai multe ori prin executor judecatoresc - de catre clienti care invoca “forta majora” deoarece si-au pierdut locul de munca. Acestia solicita, fara temei insa, suspendarea de la plata a creditelor contractate, pe o perioada nedeterminata.
Creditorii se confrunta de la o vreme cu un fenomen fara precedent, acela de a fi notificati (de cele mai multe ori prin executor judecatoresc) de catre debitori, persoane fizice care, apreciaza ca se afla in fata unui caz de “forta majora”, din cauza faptului ca in urma concedierii au ramas fara surse de venit.
In plus, in contextul general de criza financiara si economica, solicita, pe cale de consecinta, suspendarea la plata a tuturor obligatiilor ce decurg din credite (principal, dobanzi, comisioane) pe o perioada nedeterminata.
Majoritatea acestor debitori isi intemeieza solicitarile pe imposibilitatea indeplinirii obligatiilor de plata, datorita lipsei unor surse de venit ca urmare a intervenirii somajului sau reducerii substantiale a veniturilor salariale.
Definitia fortei majore: Doctrina si practica judiciara considera in unanimitate ca forta majora este o imprejurare de fapt imprevizibila si de neinlaturat, care impiedica in mod obiectiv si fara nicio culpa din partea debitorului executarea obligatiei contractuale a acestuia (practic, imposibilitatea obiectiva de executare a obligatiei, determinate, in lipsa oricarei culpe a debitorului, de un eveniment de forta majora).
Cazuri de forta majora: Notiunea de forta majora poate fi asociata exclusiv cu evenimente imprevizibile, insurmontabile si cu un impact general deosebit de sever asupra unei zone teritoriale sau economico-sociale extinse.
Astfel, pot fi considerate cazuri de forþa majora: razboiul, revoluþiile, loviturile de stat, insurectiile armate, cutremurele, uraganele, taifunurile, inundaþiile, incendiile, s.a. Dar nu toate aceste evenimente sunt, fara distincþie, cazuri de forta majora, ci numai acelea care sunt extraordinare, adica, deopotriva imprevizibile, insurmontabile si care fac imposibila executarea obligatiei analizate, nu la nivel de un grup restrans de indivizi ci la scara foarte larga (regiune, stat, etc.).
Obligatia prezentarii unui certificat oficial - Autoritatea competenta de certificare a starii de forta majora: Orice caz de forta majora trebuie sa fie atestat in mod oficial de institutii ale statului care emit certificate speciale in acest sens.
In Romania, cazurile forta majora se certifica exclusiv de catre Camera de Comert si Industrie din Romania, care la randul sau are obligatia sa obtina avize prealabile de la autoritatile administratiei publice sau alte organisme ale statului, dupa caz.
Somajul nu este un caz de forta majora
Date fiind cele cele prezentate mai sus, opinia mea este ca situatiile in care se afla acesti debitori, nu sunt cazuri de forta majora in acceptiunea legii, cum de altfel nu sunt nici cazuri fortuite si nici situatii de imposibilitate fortuita a indeplinirii obligatiei, intrucat:
- acestia puteau sa prevada faptul ca exista posibilitatea de a ramane fara loc de munca (nu numai in conditiile generale de criza economico-financiara mondiala) cu toate riscurile care rezulta de aici si, desigur, faptul ca au ramas fara loc de munca poate fi inlaturat prin gasirea unui nou loc de munca;
- forta majora trebuie atestata prin inscrisuri emise de autoritati de stat (in practica de Camere de Comert si Industrie) astfel ca nu este lasata la aprecierea niciunei alte persoane sau entitati sa stabileasca o astfel de situatie.
Fata de cele prezentate mai sus, consider necesar ca bancile sa defineasca cu mare atentie in contractele de credit conceptul de “forta majora”, si situatiile considerate de lege si jurisprudenta ca fiind forta majora: orice dezastru natural (cutremurele, inundaþiile, incendiile, uraganele, taifunurile, valurile tsunami), atacul terorist, razboiul, insurectia, instituirea starii de necesitate, tulburarile sociale, revoluþiile, grevele generale, respectiv sa stabileasca si care sunt obligatiile debitorilor, adica acelea de a notifica banca inlauntrul unui termen, atat la inceputul evenimentului de forþa majora cat si la incetarea evenimentului de forta majora, prezentand totodata si un certificat eliberat de autoritatile competente.
Astfel, prin inserarea acestei clauze in contractele de credit, partile contractante vor fi de la inceput in cunostinta de cauza in ceea ce priveste notiunea exacta a “fortei majore”, stiind ca aceasta nu poate fi invocata decat in cazurile limitativ expres mentionate in contract.
Mirela Iovu este vicepresedinte la CEC Bank. Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
