Țările care au experimentat modele similare s-au confruntat cu creșterea comisioanelor bancare și a numerarului din economie.
Una dintre măsurile vehiculate pentru reducerea deficitului bugetar este taxarea tranzacțiilor bancare. Posibilitatea ca statul să perceapă o taxă de 1–3 lei, în funcție de valoarea transferului, pe toate tranzacțiile bancare a stârnit polemici. În balanță sunt puse capacitatea de generare rapidă de venituri la buget și dezavantajele aferente (creșterea numerarului, evitarea sistemului bancar și revenirea la economia gri, mutarea depozitelor în alte jurisdicții).
Taxele pe tranzacțiile bancare au fost implementate în mai multe țări, de regulă ca măsuri de impozitare indirectă pentru creșterea veniturilor fiscale.
Brazilia a avut CPMF (Taxa pe mișcările financiare), introdusă în 1997 și abolită în 2007. Se taxa inițial 0,2% din toate tranzacțiile bancare (inclusiv transferuri, plăți, retrageri) pentru finanțarea sistemului de sănătate. A generat venituri semnificative (aproximativ 20 miliarde dolari/an), dar a dus și la o tendință de evitare a sistemului bancar.
Columbia a introdus în 1998 o taxă de 0,4% pe toate tranzacțiile financiare, cunoscută ca Gravamen a los Movimientos Financieros (GMF). A fost o importantă sursă bugetară (generează până la 1,5% din veniturile fiscale), dar a încurajat o parte din economie să rămână în afara sistemului bancar.
Venezuela a aplicat din 2022 o taxă de până la 2% pe tranzacțiile în valută și criptomonede pentru a descuraja dolarizarea. Efectul a fost cel contrar, piața a migrat și mai mult către numerar sau metode alternative (stablecoins).
În Europa, Ungaria a introdus în 2013 o taxă pe tranzacțiile bancare, care se aplică și în prezent într-o formă modificată. Contextul introducerii a fost reducerea efectelor crizei financiare globale și a dezechilibrelor fiscale interne, guvernul implementând mai multe taxe sectoriale speciale, în special asupra sectorului bancar, sectorului energetic și telecomunicațiilor. Măsura a fost justificată ca o „povară împărțită echitabil” între cetățeni și companii mari.
Taxa viza toate tranzacțiile bancare interne, inclusiv transferuri electronice, plăți interbancare și retrageri de numerar (inițial). Se taxau cu 0,3% tranzacțiile persoanelor fizice (cu un plafon maxim de 6.000 forinți – circa 20 euro – pe tranzacție) și cu 0,3–0,6% tranzacțiile companiilor (fără plafon). Inițial, retragerile de numerar au fost taxate mai mult (0,6%), dar măsura a fost relaxată ulterior. Măsura a generat aproximativ 500–600 milioane euro anual.
Pe partea de efecte negative, se menționează faptul că băncile au transferat costurile asupra clienților (au crescut comisioanele la transferuri, unele bănci au introdus taxe noi sau au majorat tarifele pentru operațiuni curente). A fost descurajată folosirea plăților electronice (s-a observat o stagnare a plăților online între 2013–2015). Companiile și populația au început să folosească mai des numerarul, chiar și pentru sume mari. A crescut cererea pentru operațiuni alternative (plăți în natură, barter, rețele de clearing).
În urma criticilor, guvernul a menținut taxa, dar a făcut unele ajustări (plafonări, exceptări) și, în paralel, a început să promoveze plățile electronice prin stimulente, ca măsură compensatorie.
Slovacia a introdus recent o taxă pe tranzacțiile bancare, dar care se aplică diferit. Sunt vizate firmele și persoanele fizice autorizate, și nu se aplică persoanelor fizice obișnuite (angajați, pensionari). Este vorba de o taxă de 0,4% din transferurile bancare, cu plafon de 40 EUR per tranzacție, 0,8% la retrageri de numerar (ATM sau ghișeu), fără plafon, și 0,4% la pre-facturare / costuri reîncadrate.
Avantaje pe termen scurt, dezavantaje pe termen lung
Taxele pe tranzacțiile bancare pot aduce venituri rapide statului, așa cum s-a întâmplat în fiecare țară unde s-au aplicat. În paralel, se descurajează utilizarea sistemului bancar și pot afecta incluziunea financiară. Revenirea la numerar pentru micro-tranzacții poate fi mai de durată decât aplicarea taxei pe tranzacțiile bancare, nu toată lumea va avea încredere că autoritățile au renunțat definitiv la această idee.
În plus, ideea de a taxa banii din bănci, fie și sub această formă, i-ar putea determina unii să își mute o parte din economii în alte jurisdicții, în țări unde deficitele bugetare nu sunt atât de presante. Ca la orice creștere a fiscalității, cererea din economie s-ar putea reduce, deci încasări mai mici din TVA.
Nu în ultimul rând, surprinde mărimea taxei vehiculate în România. La o tranzacție de 100 lei, reținerea sumei de 1 leu ar echivala cu 1%, semnificativ peste valoarea impusă în Ungaria sau Slovacia (0,3–0,4%). La un calcul sumar, pentru 100 de tranzacții per familie pe lună plătite cu cardul/mobilul, guvernul ar reține 100 de lei, ceea ce ar putea cântări mai greu decât creșterea facturilor la energia electrică pentru un apartament de 2 camere.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
