Anul trecut, România a redus deficitul bugetar de la 8,67% la 7,65% din PIB, dar această evoluție a fost umbrită de recesiunea tehnică și de creșterea inflației de la 5,1% la finele anului 2024 la 9,7% în decembrie 2025.
Guvernul a decis la mijlocul anului trecut să adopte un pachet larg de măsuri fiscale și de ajustare a cheltuielilor, menite să aducă mai mulți bani la buget și să reducă deficitul. Am avut TVA majorată de la 19% la 21%, ceea ce a afectat imediat prețurile de consum; accize mai mari la carburanți, alcool și tutun; majorarea impozitului pe dividende la 16% aplicabilă din 2026; reducerea unor facilități și stimulente fiscale; plafonarea unor cheltuieli cu salariile în sectorul bugetar.
Care au fost rezultatele?
În 2025, România a resimțit un nivel ridicat al inflației, în jur de 9–10% la finele anului, pe fondul creșterii impozitelor indirecte și a presiunilor de cost din energie, o dată cu liberalizarea prețului acesteia, și servicii. Această inflație ridicată, combinată cu majorările de taxe, a diminuat semnificativ puterea de cumpărare a populației.
Într-o economie în care consumul intern este motorul principal al creșterii economice, restrângerea cererii a amplificat încetinirea economiei, contribuind la recesiune tehnică (PIB-ul a scăzut cu 0,9% și 1,9% în ultimele două trimestre).
Pe lângă consolidarea fiscală internă, România și-a menținut angajamentele de alocare consistentă pentru apărare și sprijin extern pentru Ucraina. Aceste orientări de cheltuieli sunt politice și strategice, dar, într-un context de constrângere fiscală, ele au redus spațiul bugetar disponibil pentru politici anticiclice, cum ar fi reducerea taxelor pentru stimularea consumului sau investiții publice de amploare.
Chiar dacă deficitul bugetar va continua să se reducă în 2026, multe dintre măsurile adoptate în 2025 vor avea impact prelungit.
Impozitele pe proprietate mai mari vor lovi direct bugetele familiilor și sectorul imobiliar. Taxarea mai dură a dividendelor va reduce atractivitatea investițională și fluxurile de capital, iar cererea internă-esențială pentru creșterea economică-va rămâne fragilă.
În lipsa unei susțineri politice pentru reformarea mai rapidă și mai drastică a cheltuielilor publice, la nivel central și local, și cu spectrul prăbușirii ratingului de țară, Guvernul a ales o abordare concentrată pe taxare agresivă la bază, care afectează consumatorii obișnuiți mai mult decât contribuabilii cu venituri mari și corporațiile. Aceasta a redus cererea internă în loc să stimuleze creșterea economică.
Alternativa ar fi putut include, în mod ideal, acțiuni din mai multe direcții.
Reducerea evaziunii și îmbunătățirea colectării fără creșteri de taxe ar fi putut aduce venituri suplimentare, fără a sufoca consumul.
Stimularea investițiilor productive prin acordarea de facilități pentru companiile care investesc în sectoare cu valoare adăugată ridicată ar fi putut genera creștere economică internă și locuri de muncă.
Aplicarea unor politici fiscale mai echitabile pentru baza societății ar fi fost, de asemenea, de luat în calcul.
În loc să majorăm TVA și să tăiem – cel puțin în stadiul inițial - tot soiul de facilități pentru categorii sociale defavorizate (bolnavii de cancer, mamele în concediu, persoanele cu handicap etc.), un sistem de impozitare mai echitabil, accentuat pe averile mari sau pe câștigurile de capital, ar fi limitat sarcina asupra clasei de mijloc și efectele asupra consumului (de exemplu, eliminarea impozitului pe salariul minim și aplicarea unor impozite mai consistente pe lux și pe averile cele mai mari).
Dublat de transferuri și reduceri fiscale pentru segmentele cele mai vulnerabile, acest sistem ar fi menținut cererea de bază, fără a deteriora echilibrul bugetar.
Ar fi de dorit ca în 2026 să fie promovate politici fiscale mai echilibrate, care ar putea îmbina mai bine disciplina bugetară cu dinamismul economic.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
