Presa financiara romaneasca este in doliu. Florin Petria, unul dintre cei mai talentati, mai credibili si mai competenti ziaristi financiari de dupa 1990, a trecut in lumea celor drepti. Zecile de jurnalisti pe care i-a format sau i-a transformat, cu pasiune, rabdare si daruire, ii vor duce mai departe numele, transformat deja in renume.
Florin, asa cum cu modestia specifica oamenilor de valoare ne cerea sa-i spunem in redactie, chiar daca intre el si unii dintre noi erau destul de multi ani diferenta, a fost un adevarat “patriarh” al jurnalismului economic romanesc. Un profesionist de cea mai inalta clasa, un om care si-a dedicat cea mai mare parte din viata unei reviste care a ajuns sa reprezinte in timp, un reper de valoare nu doar pentru breasla jurnalistilor, ci si pentru mediul de afaceri.
“Piata Financiara” a fost sufletul lui, locul unde de-a lungul anilor a reusit sa creeze o adevarata scoala de jurnalisti financiari. Atat revista, cat si numeroasele suplimente realizate de echipa editoriala a acesteia, au fost adesea izvorul unor schimbari comportamentale sau de strategie pentru decidentii din business.
Un profesionist remarcabil
Profesionalismul pe care l-a impus ca regula in activitatea editoriala, dar si echilibrul si intelegerea profunda a realitatilor economice, precum si puterea de a previziona multe dintre evolutiile pietelor financiare, au facut ca Florin sa se afle mereu nu doar in postura jurnalistului respectat, ci si a unui specialist cu care se sfatuiau de multe ori, inainte de a lua decizii, “greii” mediului de afaceri autohton.
In ceea ce ma priveste, cei 5 ani si cateva luni in care am avut sansa sa-i fiu alaturi in fiecare zi, din postura de simplu redactor pana la onoranta pozitie de redactor sef adjunct, si-au pus amprenta in mod decisiv asupra devenirii mele profesionale.
Am invatat de la Florin sa fiu riguros si atent nu doar la chestiunile majore, ci si la detalii, sa fiu obiectiv si detasat de sentimente atunci cand ma apucam de scris. Am invatat si foarte multe elemente de baza si de logica economica de la un om care, culmea!, nici nu era economist de profesie, ci inginer. Insa un om care visa notiunile economice si, mai mult, era capabil sa le si explice in asa fel incat sa poata fi intelese si asimilate usor.
Am avut posibilitatea de a putea decide cu obiectivitate, alaturi de el si de ceilalti colegi din sectia “Viata bancara”, premiile acordate de “Piata Financiara” pentru jucatorii si profesionistii din mediul bancar. Doar pe baza rezultatelor, a cifrelor, a criteriilor obiective, lucru destul de rar intalnit, si nu doar in Romania. Am avut oportunitatea de a cunoaste cele mai importante banci straine care activeaza in Romania chiar la ele acasa, de a le intelege strategiile si viziunea. Nu in ultimul rand, am avut sansa de a putea scrie, cu importantul lui sprijin, inclusiv in partea de documentare, sute de articole, printre care si pe cel care avea sa-mi aduca onoranta distinctie de “Tanar jurnalist” al anului 2003.
Curaj si determinare pana la ultima suflare
Florin nu a fost niciodata un jurnalist comod. A pus de multe ori pe jar bancherii sau alti reprezentanti ai mediului financiar cu intrebarile sale gandite si bine tintite. Nu de putine ori, le-a atras atentia ca gresesc, sau ca abordarile nu sunt suficient de riguroase.
Insa critica a fost mereu constructiva, a venit cu idei si a propus solutii. A incercat sa contribuie, chiar daca nu s-a implicat direct in sfera decizionala, la alegerea celor mai bune variante. Cu maximum de buna credinta, de dorinta de a face bine.
Pentru ca nu a cautat vizibilitate si nici nu si-a dorit sa devina celebru, Florin nu a acces la demnitati pe care, cunoscandu-l, imi dau seama ca le-ar fi meritat. Poza lui ar fi facut, bunaoara, onoare peretelui din Ministerul Finantelor unde sunt trecute numele fostilor ministri. La fel cum, poate, daca sustinerea politica s-ar fi impletit si cu criteriile de competenta, Florin si-ar fi gasit loc printre membrii neexecutivi ai Consiliului de Administratie al Bancii Nationale. Sau ai altor autoritati de supraveghere din sistemul financiar autohton.
Din pacate, soarta a facut ca o boala necrutatoare sa ii umbreasca ultimii ani de viata. Dar nu s-a dat batut, s-a luptat cu indarjire si cu demnitate si a trait mai mult decat au pronosticat medicii. In ciuda suferintei devenite tot mai vizibile, a continuat pana in ultimul moment sa mearga la revista, sa corecteze articole, sa participe la conferinte de presa si la diverse evenimente. A reusit, astfel, sa depaseasca zona modelului profesional, devenind un model uman de rezistenta si determinare.
Legendele nu mor niciodata
Am citit pe internet diverse stiri care anuntau ca Florin Petria a murit. Nimic mai fals. Florin nu a facut altceva decat sa treaca din viata in legenda. Iar legendele nu mor niciodata. Ele raman mereu vii si se transmit din generatie in generatie.
In plus, zecile de jurnalisti care i-au trecut prin mana si care sunt raspanditi, astazi, in toata presa romaneasca, reprezinta cea mai buna dovada de continuitate. Avem, cu totii, obligatia de a-i cinsti mereu numele, si de a-l transforma, inclusiv prin reusitele si activitatea noastra, in renume.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
