Creditul de nevoi personale cu ipoteca reprezenta un solutie atractiva pentru modernizarea locuintei de catre consumatori sau pentru acoperirea unor cheltuieli majore neprevazute. Restrictiile impuse de BNR au facut ca acest tip de imprumut sa devina imposibil de utilizat.
Creditul de nevoi cu ipoteca permitea initial clientilor sa imprumute sume de valori mari, pe perioade care puteau ajunge pana la 30 ani. In multe cazuri, aceste imprumuturi au fost utilizate de consumatori in scopuri imobiliare, deoarece procedura de utilizare a banilor era mult mai facila.
Practic, se putea efectua modernizari in cadrul locuintei fara sa se mai prezinte documente justificative la banca pentru fiecare cheltuiala. De asemenea, creditul permite acoperirea cu usurinta a unor cheltuieli majore neprevazute.
Regulamentul introdus de BNR in noiembrie 2011 a limitat la 5 ani durata maxima la creditele de consum. Creditul de nevoi cu ipoteca a fost asimilat cu creditul de consum, astfel ca si in acest caz, perioada maxima de rambursare s-a diminuat la 5 ani.
In noile conditii, acest imprumut a devenit imposibil de accesat. Fara o perioada mai lunga de rambursare, clientul nu poate imprumuta sume mai mari de la banca, chiar daca aduce in garantie un imobil. Rata lunara devine mult prea mare, astfel ca solicitantii nu se mai pot incadra in gradul maxim de indatorare.
Aceste efecte sunt reflectate si de sondajele realizate periodic de catre BNR, care atesta cererea tot mai scazuta pentru aceste produse de creditare.
Restrictiile impuse de BNR nu sunt insa justificate, daca analizam specificul acestor imprumuturi, deoarece nici macar bancile nu asimileaza aceste imprumuturi cu creditele de consum.
Dimpotriva, modul de stabilire al costurilor si conditiile de creditare apropie aceste credite de zona creditului pentru investitii imobiliare. Procedura de acordare si modul de verificare al clientilor sunt, de asemenea, similare.
In Statele Unite, tara de unde s-au imprumut aceste imprumuturi, chiar si Fiscul incadreaza creditul de nevoi cu ipoteca in categoria creditului imobiliar. De exemplu, contribuabilii americani isi pot deduce cheltuiala cu dobanda din venitul impozabil atat pentru creditele imobiliare in derulare cat si pentru creditele de nevoi personale cu ipoteca.
Prin urmare, poate ca ar fi timpul ca banca centrala sa reanalizeze modul in care defineste creditele pentru investitii imobiliare, pentru a extinde sfera de acoperire la nivelul tuturor imprumuturilor garantate cu o locuinta.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
