Contractele de credit sunt, de cele mai multe ori imposibil de negociat, iar clientii nu au foarte multe cai de aparare impotriva unor posibile abuzuri. Primul pas pe care trebuie sa il faca insa oricine inainte de a lua un imprumut este sa citeasca toate clauzele din contract pentru a vedea daca exista sau nu motive de ingrijorare.
Clauza abuziva reprezinta acel tip de clauza contractuala intalnita in mod preponderent in contractele tip, prin care comerciantul unor servicii (de telefonie, bancare etc.) impune consumatorului asumarea unor obligatii vadit prejudiciabile fata de interesul sau.
Clauza abuziva este rar negociabila, si poate privi unul din urmatoarele aspecte:
- penalitati de intarziere la plata mai mari decat cele existente pe piata;
- comisioane si dobanzi ascunse in formulari ample si neclare;
- conditii dezavantajoase in cazul incercarii de a media vreun conflict legat de derularea contractului etc.
S-a mai afirmat ca, de regula, clauzele abuzive ar fi mijloace de aparare impotriva rau platnicilor si modalitati de control a comportamentului contractual al celui vizat.
La ce clauze trebuie sa fiti atent in contracte?
O prima categorie de astfel de clauze se refera la posibilitatea bancii de a modifica, in mod unilateral, rata dobanzii.
Daca reglementarile actuale impun bancilor obligatia de a stabili in contractul de credit rata dobanzii datorata de imprumutat, in privinta posibilitatii bancii de a modifica aceasta dobanda, a procentului maxim pana la care aceasta poate fi majorata, precum si a evenimentelor care pot determina cresterea ratei acesteia, nu exista niciun fel de prevederi.
Din acest punct de vedere, ne aflam in plin camp de actiune a libertatii contractuale, astfel incat bancile "se vad obligate“ sa-si protejeze interesele, chiar daca aceasta inseamna incalcarea principiului "unei-credinte“, care trebuie sa guverneze raporturile juridice dintre cele doua parti.
Prin urmare, bancile insereaza in contracte clauze de genul: "In cazul in care intervine orice eveniment care face ca rata dobanzii de referinta sa nu mai fie disponibila sau folosita de Banca (...), rata dobanzii va fi inlocuita cu o rata stabilita de banca la unica sa discretie“ sau "Banca are dreptul de a modifica rata dobanzii in functie de costurile resurselor de finantare proprii“.
De asemenea, modalitatea de aducere la cunostinta imprumutatului a modificarii unui element esential al contractului, cum este rata dobanzii, nu imbraca, in cele mai multe dintre cazuri, forma prevazuta in contract.
Astfel, desi orice modificare a prevederilor contractuale trebuie sa imbrace forma scrisa (act aditional la contract, semnat de ambele parti), imprumutatul "accepta“ ca modificarea ratei dobanzii sa-i fie adusa la cunostinta "prin publicare pe site-ul bancii ori prin afisare la sediul sucursalelor bancii“, iar daca nu accepta noua rata se "obliga“ sa restituie bancii, in termen de cinci zile, toate sumele datorate in temeiul contractului, respectiv capitalul, dobanzile si comisioanele neincasate de banca.
Dobanzi penalizatoare la limita legii
O alta clauza „consimtita“ de debitori se refera la plata unei dobanzi penalizatoare, datorata in situatia in care debitorul nu-si indeplineste obligatiile de plata.
Unele banci practica o dobanda penalizatoare in cuantum foarte ridicat (care poate merge pana la 20%), pentru dobanda neachitata la termen.
Acest procedeu, denumit in doctrina juridica anatocism (adica dobanda la dobanda), a fost interzis prin Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte si abia ulterior aparent permis, prin Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, fara insa ca ultimul act normativ sa stabileasca un cuantum maxim al acestei dobanzi.
Profitand de cadrul legislativ permisiv, dar si de "libertatea contractuala“, bancile stabilesc o rata a dobanzii penalizatoare care depaseste, de regula, rata dobanzii stabilite pentru rambursarea capitalului.
Asigurari de viata fara legatura cu riscurile contractului
O problema delicata o ridica si obligatia asumata sau, mai corect, impusa imprumutatului de a incheia o polita de asigurare de viata, valabila pe durata de derulare a contractului de credit, la o valoare egala cu valoarea creditului si care este cesionata in favoarea bancii.
Aceasta clauza, omniprezenta in contractele de credit intalnite in practica, este "delicata“ deoarece ea nu este de natura sa acopere niciun risc determinat sau determinabil, din prisma dreptului civil roman actual, iar pentru cazul mortii debitorului, banca are la indemana suficiente garantii contractuale pentru a recupera sumele datorate de acesta in temeiul contractului de credit.
Marius Coltuc este avocat la Casa de Avocatura Marius Coltuc.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
