Modificarile aduse de ANPC reglementarilor privind creditarea populatiei sunt in continuare criticate de bancheri, care avertizeaza ca unele prevederi vor afecta negativ clientii. Acestia ar putea fi obligati sa achite intreaga suma anticipat, in cazul in care comisioanele se modifica pe parcurs.
Printre modificarile aduse de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor se numara obligatia bancilor de a oferi mai multa transparenta pentru costurile pe care un client le suporta atunci cand contracteaza un imprumut.
Noile prevederi fac referire nu numai la comisioanele creditului dar, spre exemplu, si la comisioanele aferente contului curent pe care clientul trebuie sa il deschida atunci cand obtine un imprumut. Acestea pot fi modificate numai in cazul in care clientul semneaza un act aditional, ca urmare a unei notificari din partea bancii.
In cazul in care clientul nu va semna acest act sau nici nu va raspunde notificarii, banca nu va putea aplica procedura acceptarii tacite.
“Daca clientul nu accepta noile prevederi si nu semneaza actul aditional, bancile au o singura solutie viabila: sa invoce clauza de lichidare anticipata a creditului si sa oblige clientul sa ramburseze toata suma odata”, a precizat un bancher pentru Conso.ro.
El a preciazat ca sunt situatii cand costurile initiale nu pot fi mentinute deoarece acest lucru poate insemna la un moment dat pierderi importante pentru banca.
“Banca nu poate sa mentina un comision de administrare de cont curent de 1 leu /luna timp de 30 ani, luand in calcul majorarea costurilor de functionare sistemului” a adaugat reprezentantul bancii.
Transparenta poate aduce birocratie
O alta prevedere importanta adusa in premiera pe piata de ANPC este oferirea solicitantului de credit, pe hartie sau alt suport durabil, a unui draft de contract.
Acesta nu este insa prevazut ca un drept pe care consumatorul il poate invoca ci este o obligatie a bancii. In medie, un contract de credit are in prezent 5-6 pagini
“Pentru fiecare client care intra in agentie si solicita informatii, noi trebuie sa ii tiparim si sa ii oferim un contract de credit pentru a-l studia. El poate intra in zece unitati ale unor banci diferite doar sa se intereseze si va pleca cu 10 contracte. Dintre acestea 9 sigur vor ajunge la gunoi”, a mai precizat bancherul.
Costul cu hartia, tonnerul pentru imprimanta sau CD-urile pe care clientul poate primi in format electronic contractul costa. Iar, in opinia acestuia, costurile vor fi in final transferate catre clientii bancii.
Mai mult, avand in vedere obligatia de a oferi contractul, bancile lucreaza acum la proceduri de lucru astfel incat, dupa ce a intrat in agentie pentru a solicita informatii legate de un credit, solicitantul sa si semneze ca a intrat in posesia unei copii a contractului aferent.
In cazul in care astfel de proceduri lipsesc, solicitantul poate oricand sa reclame la ANPC neprimirea contractului.
Prevederile comunitare sunt mai permisive
In cadrul UE, directivele date de Comisia Europeana in cazul creditelor ipotecare sau a creditelor de consum nu impun bancilor sa ofere clientilor contractul inainte de semnare.
Astfel, pentru creditele ipotecare, bancilor li s-a sugerat in 2001 sa adere la un cod de conduita voluntar si sa prezinte clientului, alaturi de oferta o fisa de produs ce contine anumite informatii standard privind costurile totale, si conditiile de acordare a imprumuturilor.
Deoarece aceasta procedura nu a fost adoptata decat la nivel restrans, Comisia a hotarat ca din 2008 sa puna la punct o noua versiune a fisei, care de data aceasta va fi obligatorie.
In ceea ce priveste creditele de consum, noua directiva ce va intra in vigoare in 2010, inclusiv in Romania, prevede ca solicitantul unui imprumut sa primeasca, inaintea incheierii contractului, “informatii adecvate pe care le poata lua cu el si reflecta asupra lor”. Aceste informatii trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu conditiile si costul creditului, in special dobanda anuala efectiva – DAE.
Implementarea prevederilor Uniunii Europene in statele membre nu inseama automat inclocuirea propriilor regelementari, ci doar armonizarea lor. Astfel, daca intr-un stat membru legislatia in domeniu este mai restrictiva decat directivele Comisiei preleveaza legislatia statului.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
