Prin contractul de fidejusiune (garantie personala), garantul se obliga fata de creditorul unei alte persoane, spre exemplu banca, sa execute obligatia celui pentru care garanteaza, daca acesta din urma nu o respecta. Ulterior, garantul are dreptul de a recupera sumele de la persoana pentru care a platit.
Contractul de fidejusiune (garantie personala) este un contract prin care garantul se obliga fata de creditorul unei alte persoane sa execute obligatia celui pentru care garanteaza, daca aceasta alta persoana – debitorul principal - nu o va executa.
In raporturile dintre creditor si garantul personal, creditorul poate, in caz de neexecutare din partea debitorului principal, sa solicite executarea silita a bunurilor, inclusiv veniturilor, apartinand garantului, pentru satisfacerea creantei sale.
Garantul personal este tinut sa indeplineasca obligatia pentru care a garantat cu toate bunurile sale, prezente si viitoare.
Garantul poate invoca beneficiul de discutiune prevazut de art. 1662 si 1663 Cod civil, adica sa solicite creditorului sa urmareasca mai intai bunurile debitorului prinicipal si numai daca nu isi satisface integral creanta din bunurile debitorului, sa le urmareasca pe ale sale, in calitate de garant.
De asemenea, in situatia in care exista mai multi garanti personali pentru acelasi debitor, garantul poate invoca beneficiul de diviziune prevazut de art. 1667 Cod civil, prin care sa solicite creditorului sa divida datoria la toti garantii, si sa urmareasca pe toti acestia pentru parti corespunzatoare din datorie.
Beneficiul de discutiune si beneficiul de diviziune nu pot fi invocate, daca garantul renunta expres la ele. In practica, majoritatea contractelor de fidejusiune sau clauzelor de fidejusiune din contractele de credit incheiate de banci contin renuntarea expresa a garantului personal la cele doua beneficii.
Intr-o atare situatie, banca are dreptul de a urmari direct pe garant pentru acoperirea intregii creante, fara a fi conditionata de urmarirea prealabila a debitorului si, in ipoteza in care sunt mai multi garanti pentru acelasi debitor, sa ceara intreaga suma datorata de la oricare dintre garanti.
Garantul poate sa recupereze sumele platite
In raporturile dintre garantul personal si debitorul principal, dupa efectuarea platii de catre garant, acesta are dreptul de a recupera suma platita de la debitorul principal. In principiu, garantul va putea pretinde debitorului suma platita bancii, cheltuielile pe care garantul le-a facut dupa ce a notificat debitorul principal de urmarirea inceputa de banca, dobanzi la sumele platite din ziua in care a notificat debitorul ca a facut plata, precum si daune interese.
Daca sunt mai multi garanti pentru acelasi debitor, in anumite situatii expres prevazute in Codul civil, cum ar fi situatia in care debitorul este insolvabil, garantul care a platit datoria poate solicita celorlalti garanti sa suporte parti din datorie.
Datoria se stinge prin prescriptie dupa 3 ani
Dreptul bancii de a obtine executarea silita a bunurilor garantilor personali (fidejusori), pentru acoperirea sumelor neachitate de debitorul principal, se prescrie intr-un termen de trei ani. Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data la care se naste dreptul de a cere executare silita. De exemplu, in cazul obligatiilor cu scadente succesive (rate de credit), termenul de prescriptie se determina pentru fiecare dintre sume in functie de data scadentei.
Prescriptia se intrerupe si un nou termen de trei ani incepe sa curga dupa actul intrerupator de prescriptie, prin recunoasterea dreptului facuta de debitor/garant, prin introducerea unei cereri de chemare in judecata sau printr-un act incepator de executare. Prescriptia nu va fi insa intrerupta daca s-a pronunţat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca creditorul a renuntat la ea.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
