Premiera mondiala! Ministerul Finantelor Publice dintr-o tara cunoscuta pentru respectul pe care, probabil nu intamplator, mediul politic il acorda cash-ului, a decis sa devina acceptator de carduri prin intermediul Trezoreriei Statului. Sa fie vorba de o dorita schimbare de paradigma sau de o noua “afacere” gandita pentru baietii destepti?
Guvernul a adoptat recent, in mare viteza, la doar 5 zile de la afisarea proiectului pe site-ul Ministerului Finantelor Publice, o ordonanta de urgenta (OUG 62/2014) prin care Trezoreria Statului va deveni acceptator de carduri.
Prima intrebare care apare in mod firesc este ce anume justifica urgenta adoptarii acestei reglementari, in conditiile in care sistemul de plati prin carduri exista de mai bine de 15 ani, legea care incurajeaza utilizarea cardurilor pentru plata taxelor si impozitelor locale dateaza din 2002, iar sistemul Ghiseul.ro, dezvoltat de Ministerul Comunicatiilor, a fost reglementat in 2010 si nu mai departe de finalul anului trecut s-a adoptat un act normativ care clarifica mai multe aspecte ale functionarii acestuia.
Trezoreria Statului, locul in care te intorci in timp
A doua intrebare care trebuie pusa in mod firesc celor care au propus acest act normativ este cum de a fost aleasa pentru implementarea acestui proiect una dintre cele mai retrograde institutii ale statului in materie de mijloace moderne de plata.
Experienta personala pe care am avut-o in calitate de viitor membru al unei asociatii, cand a trebuit sa achit 36 lei pentru rezervarea denumirii asociatiei, la unitatea Trezoreriei Statului aflata la doar cateva zeci de metri de sediul Ministerului Finantelor Publice, a fost devastatoare. Sentimentul dominant a fost cel al intoarcerii in timp, la CEC-ul de dinainte de 1989 – mai multi functionari care se faceau ca lucreaza, calculatoarele se incapatinau sa nu permita accesul in programe care nu functionau, etc. Iar rezultatul final al acestor eforturi il reprezenta o hartie cu care trebuia sa ma prezint la un ghiseu cu o ferestruica mica la care trebuia sa ma aplec pentru a comunica, intr-un final, cu persoana care-si termina convorbirea prelungita cu colega de birou.
Intrebarea „Pot plati cu cardul?” a starnit o mirare profunda, de parca as fi intrebat daca pot plati cu lire turcesti sau cu boabe de fasole. Altminteri, nici cu cash n-am putut plati, bancnota de 100 de lei nefiindu-mi de niciun ajutor, pentru ca unitatea Trezoreriei nu avea rest pana la 36 lei. Sansa mea a fost un comerciant de la cateva zeci de metri distanta care a cedat pana la urma rugamintilor mele, desi nu a parut deloc incantat ca vine iarasi cineva care vrea sa schimbe bani pentru a-si achita obligatiile de plata la Trezorerie.
Are Trezoreria capacitatea sa gestioneze acest proiect?
Evident, realitatea fiind cea descrisa mai sus, se pune in modul cel mai serios problema capacitatii Trezoreriei de a gestiona acest proiect ambitios si complex. Si nu poti sa nu te intrebi de ce un asemenea demers nu este insotit, asa cum ar fi firesc, de un studiu de impact.
Sau, in lipsa acestuia, macar de o minima estimare a costurilor aferente implementarii, a costurilor de aderare la schemele internationale de plata, a costurilor de pregatire a personalului, a costurilor cu POS-urile, a costurilor de mentenanta, etc.
In plus, n-ar fi fost rau sa se spuna de la inceput cine va face monitorizarea posibilelor fraude, cine se va ocupa de securitatea sistemelor si a operatiunilor, cum vor fi tratate disputele – refuzurile la plata, tranzactiile dublate, tranzactiile cu carduri contrafacute, etc.
Ministerul Finantelor Publice – un Gica Contra al platilor prin card
A treia intrebare care iti vine in minte este cum de un minister care a blocat pana aproape de sabotaj initiativa Ministerului Comunicatiilor de a clarifica functionarea sistemului online de plata cu cardul a taxelor si impozitelor locale si a amenzilor prin intermediul portalului Ghiseul.ro este acum atat de dornic sa-si asume „pionieratul” mondial in materie de plati prin carduri.
Initiativa de corectare a unei incalcari flagrante a directivei serviciilor de plata, sesizata in primavara anului 2012 chiar de autorul acestui articol, si promovata de Ministerul Comunicatiilor pe site in toamna aceluiasi an a fost amanata mai mult de un an pana la adoptarea hotararii de guvern. Surse apropiate procesului de modificare a reglementarii mi-au dezvaluit ca intarzierea adoptarii actului normativ s-a datorat aproape in exclusivitate opozitiei inversunate a reprezentantilor Ministerului Finantelor Publice.
Si totusi...omeneste este posibil ca, pe ultima suta de metri, opozantii sistemului de plata prin card sa se transforme in promotorii acestuia. In definitiv, si unii dintre contestatarii Mantuitorului s-au transformat in apostoli ai acestuia.
De ce statul nu foloseste banca pe care o controleaza in proportie de 100%?
Dar chiar si asa, in mod inevitabil apare o a patra intrebare. Bine, bine, daca statul vrea sa accepte platile prin card la toate nivelurile (initiativa absolut salutara), de ce a ales solutia complicata si repetam, unica in lume, de transformare a Trezoreriei Statului in acceptator de plata si nu a utilizat in acest scop banca in care detine nici mai mult nici mai putin decat totalitatea capitalului social si majoritatea locurilor din Consiliul de Administratie – CEC Bank?
Mai mult, ironie a sortii sau poate nu, Valentin Mavrodin, directorul general al Directiei Generale Trezorerie si Contabilitate Publica din Ministerul Finantelor Publice, este membru in Consiliul de Administratie al CEC Bank.
In plus, ar fi fost de asteptat ca dl. Mavrodin sa fie destul de atasat de banca de la care a incasat in 2013 pentru pozitia de membru al Consiliului de Administratie un venit de mai bine de trei ori mai mare decat cel incasat de la angajatorul sau, Ministerul Finantelor Publice. Mai exact, Mavrodin a dus acasa peste 320.000 lei de la CEC Bank, comparativ cu cei putin sub 100.000 lei incasati de la minister.
De ce ar fi fost recomandata utilizarea CEC Bank ca si acceptator de carduri pentru entitatile statului? In primul rand, pentru ca banca este certificata ca si acceptator de schemele internationale de carduri, ceea ce Trezoreria nu este. In al doilea rand, pentru ca CEC Bank a investit bani multi in infrastructura de acceptare a cardurilor si in sistemele informatice de gestionare a operatiunilor prin card, ceea ce Trezoreria nu a facut. In al treilea rand, pentru ca Trezoreria Statului este in mod traditional beneficiar al platilor, si nu exista justificari sau avantaje ale aditionarii statutului de acceptator de carduri.
Iar celor care stramba din nas si invoca faptul ca nu ar fi fost posibil ca Trezoreria sa incredinteze operatiunile catre CEC Bank, din motive de concurenta, le spun ca nu ar fi avut deloc motive de ingrijorare din acest punct de vedere. La comisionul pe care Trezoreria este dispusa sa-l plateasca (0,3% pe tranzactie), probabil ca nicio alta banca nu ar fi fost dispusa sa presteze serviciile de acceptator.
Si totusi, cine umfla potul?
Transformarea Trezoreriei Statelor in acceptator de carduri poate avea insa si mize ascunse.
Poate fi, de ce nu, si o tentativa de centralizare a incasarilor din impozite si taxe. Intr-o epoca a descentralizarii si regionalizarii, o asemenea tentativa ar fi evident contrara evolutiei firesti. Dar nu ar fi complet dezinteresata, pentru ca, nu?, o data banii colectati, distribuirea lor catre autoritatile publice locale s-ar putea face in functie de culoarea politica a primarului si a consiliului local.
Andrei Chiliman, Primarul sectorului 1, afirma recent ca, din sumele promise de la bugetul de stat pentru a fi incluse in bugetul local, aproape 40 de milioane de euro nu au fost inca transferate si nu exista mari sperante ca acest lucru s-ar putea intampla pana la finalul anului.
Pe langa asta, imaginati-va ce potential de business poate exista pentru implementarea sistemului informatic necesar, a tuturor softurilor, a echipamentelor de acceptare la nivel local. Zeci de milioane de euro ar putea fi cheltuite aiurea din banii si asa putini ai statului pentru punerea in practica a ideii „unicat” mondial de transformare a Trezoreriei Statului in acceptator al platilor prin card.
„Baietii destepti” isi freaca probabil deja mainile de bucurie, comisioanele ar putea sa fie deja pregatite pentru alimentarea conturilor off-shore ale unora si altora – vezi dezvaluirile din recent devoalata afacere „Microsoft”. Insa daca exista unii care isi fac asemenea calcule, ar trebui sa se gandeasca ca analiza oportunitatii si costurilor asociate acestui proiect o va putea face, mai devreme sau mai tarziu, o institutie care are tot trei initiale, ca si MFP, dar ceva mai diferite, atat in forma, cat si in fond: DNA!
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
