Bancherii nu stiu sa aplice corect procedura de reesalonare

Bancile comerciale au acuzat in urma cu ceva vreme ca modul de provizionare al creditelor reesalonate genereaza costuri suplimentare. Din acest motiv, spune Radu Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor, institutiile de credit ajung uneori la concluzia ca este mai bine sa executi silit clientul decat sa incerci sa-i reesalonezi imprumutul.

Motivul era faptul ca, in acceptiunea bancilor, normele BNR obliga institutiile de credit ca sa mentina un imprumut reesalonat in ultima clasa de risc in care a fost incadrat. De exemplu, un credit incadrat in categoria pierdere ar fi mentinut in aceasta clasa si ulterior, chiar daca pe urma clientul isi platea ratele la timp. Cum provizioanele cresc pentru clasele inferioare de credite, reesalonarea insemna mentinerea unor costuri mari pentru banca pe toata durata creditului.

Costurile puteau fi mai mici pentru banci

Provioanele sunt calculate de banci, in principal, pe baza a doua criterii: performanta financiara a clientului si numarul de zile de restante. Prin urmare, aplicarea corecta a procedurii de reesalonare ar fi insemnat ca un imprumut sa fie clasificat intr-o categorie inferioara la capitolul performanta financiara, dar intr-o clasa superioara – la criteriul care masoara numarul de zile restante. In acest fel, efectul final ar fi fost unul favorabil pentru banci, deoarece ele ar fi constituit mai putine provizioane dupa reesalonare.

“La inceput, atunci cand am primit normele interne spre avizare ale bancilor, am crezut ca ele doresc sa aplice un tratament mai dur decat prevedem noi”, afirma Cinteza. El spune ca ulterior a trebuit sa explice bancherilor cum se aplica in mod corect normele BNR.

“ARB a reusit sa convinga FMI ca un client sa fie mentinut in aceeasi clasa de risc timp de 6 luni, iar dupa aceea sa fie tratat ca un client normal”, afirma Cinteza. El spune ca aceasta metoda impune costuri mari pentru banci, deoarece necesita modificarea sistemelor informatice. Iar, daca bancile ar fi interpretat corect normele existente, probabil ca nu ar mai fi venit cu aceasta propunere.

Reesalonarea a fost uneori folosita de banci si in scopul imbunatatirii profitului, pentru a amana constituirea de provizioane.

“Am schimbat o serie de conducatori de banca deoarece au reesalonat credite fara sa tina cont de propriile norme interne”, a spus Cinteza. El a precizat ca intr-un caz reesalonarea s-a facut chiar si fara sa existe cerere din partea clientilor pentru reesalonare. “Au existat atat de multe abateri, ca nici macar nu stiu daca sunt sanatosi la cap”, a afirmat Cinteza. Directia de Supraveghere a identificat aceasta institutie, din cauza faptului ca era singura la care nivelul comisioanelor nu crestea la fel de repede ca la celelalte.

Actionarii de la acea banca au fost chemati de BNR sa schimbe conducerea. Cererea a fost acceptata deoarece in caz contrar, ei isi puteau pierde dreptul de vot in viitorul apropiat.