Fondurile de actiuni nu pot evita scaderile bursiere

Slaba dezvoltare a instrumentelor de acoperire a riscului de la noi face ca fondurile de actiuni sa nu poata evita pierderile pe care le provoaca scaderile bursiere decat daca ar adopta o structura defensiva a portofoliului. Acest lucru ar limita riscurile pe termen scurt, insa in detrimentul unei alocari optime a portofoliului pe termen lung.

Pentru instrumentele investitionale cu politica preponderent ‘long’ (cele care necesita ca actiunile sa fie detinute inainte de a fi vandute) este improbabil sa se poata obtine randamente pozitive in perioade de scadere a bursei.  

Exista insa alte tipuri de fonduri, cu o politica mai flexibila, precum total return funds, sau flexible allocation funds, si nu in ultimul rand hedge funds. Prin politica investitionala, ele sunt mai bine echipate pentru a face fata unor astfel de perioade, insa, de multe ori, in detrimentul unei alocari mai putin optimizate in perioade de crestere a pietei, mai ales in perioadele de volatilitate pe termen scurt, in care schimbarea de alocare de la una defensiva la una agresiva si invers nu se poate face sincronizat.

In acest context, nu trebuie uitate fondurile sau instrumentele de venit fix, care reprezinta abordari cu risc substantial mai mic.

Din pacate insa, din motive de consecventa a politicii de investitii, un fond de actiuni, de exemplu, va investi preponderent in actiuni atat in perioadele bull (cand piata se afla in crestere), cat si bear (piete in scadere). Singurele abateri sunt cele de alocare a activelor, in care o portiune relativ mica din portofoliu (10-15%, sau in cazuri exceptionale se poate ajunge la 20-25%) este pastrata in cash sau depozite pe termen scurt.

Un fond care in mod deliberat si cu regularitate poate scadea expunerea sub 50% actiuni, nu mai este considerat un fond de actiuni, ci mai curand un fond cu alocare flexibila.  Am putea trage concluzia de aici ca fondurile cu alocare flexibila sunt superioare din acest punct de vedere, insa ar fi o concluzie pripita: istoria ne arata ca fondurile de actiuni pe termen lung performeaza mai bine, iar cele cu alocare flexibila au randamente apropiate de cele de “balanced funds” (fondurile diversificate).

Mai merita amintite posibilitatile de hedging, in care nu reduci expunerea la instrumentele de risc, ci incerci, intr-o anumita masura, sa acoperi riscul prin instrumente specifice, futures, options, etc.

La noi insa acestea sunt dezvoltate la un nivel relativ rudimentar, destul de putine, nelichide, care acopera doar cateva active suport. Implicit, ele sunt greu de folosit sistematic, ci doar oportunist, atunci cand se intampla sa gasesti randamente acceptabile.

Concluzionand, in teorie exista mijloace de a obtine randamente pozitive, insa in practica acestea sunt limitate. Cel mai simplu ramane refugiul pe cash sau cvasi-cash, atat direct, cat si prin intermediul unui fond specializat. De partea cealalta, iesirea dintr-un portofoliu long pe actiuni prezinta un risc de timing, acela ca piata sa se intoarca la randamente pozitive si sa nu reusesti sa reintri la timp in acea piata. 

Mirela Stanca este operations manager la Pioneer Asset Management.