Atrasi de ofertele promotionale, multi clienti au ales in ultimii ani sa-si ia un credit de nevoi personale sau imobiliar de la Volksbank. Insa principala atractie a creditelor Volksbank o constituia dobanda fixa, pe care banca o promitea clientilor.

Cateva randuri mai jos, insa, banca mentiona si posibilitatea ajustarii acestei dobanzi fixe, in cazul in care vor interveni schimbari semnificative pe piata monetara. Termenul “schimbari semnificative pe piata” nu apare definit in contract, in ciuda existentei unei pagini si jumatate cu definitii din cele 10 pagini ale contractului.

Mai mult, posibilitatea ajustarii dobanzii fixe vine in contradictie cu un principiu de baza, pe care ar trebui sa-l cunoasca nu doar un conducator de banca, ci si orice absolvent de liceu, care spune ca o dobanda fixa nu mai poate fi schimbata pe perioada derularii relatiei financiare dintre banca si client, indiferent ca este vorba de un credit sau de un depozit. Daca exista posibilitatea schimbarii dobanzii, aceasta nu se numeste fixa, ci variabila.

Pataniile unui client bun platnic

Dupa mai putin de un an de la tragerea creditului, in octombrie 2007, doamna Barcean primeste o notificare scrisa din partea bancii (vezi foto 2), prin care presedintele Schreiner si vicepresedintele Burgstaller o informau ca “in ultimele 12 luni au survenit modificari semnificative, inclusiv in ceea ce priveste costurile de refinantare ale bancilor din Europa, implicit ale bancilor din Romania”.

Conducatorii bancii sugerau ca din acest motiv au crescut si costurile bancare directe – cu 1%, si cele indirecte, cu 0,6% - si o anuntau ca Volksbank se vede nevoita sa majoreze ratele dobanzilor la credite. Vestea proasta era dublata de una buna, oficialii Volksbank dand asigurari ca situatia va fi una temporara.

Din pacate pentru clienta, vestea rea s-a aplicat imediat. Majorarea de cost nu a fost de 1,6 puncte procentuale (pp), asa cum ar fi fost normal prin prisma explicatiilor date de conducatorii bancii, ci de 3 pp. Astfel ca noua dobanda a ajuns la 12,9%. In plus, finalul anului 2007 a adus si o tendinta de depreciere a leului in fata euro, deci efectele negative s-au amplificat.

In ciuda crizei economice, anul 2009 ar fi putut sa fie cel care sa aduca si asteptata veste buna pentru clienta, pentru ca motivele invocate de banca in 2007 pentru majorarea costurilor disparusera. Nivelul Euribor a ajuns la minime istorice, coborand de la peste 5%  in toamna anului 2008 la aproximativ 0,7%, in prezent. Iar, rezerva minima obligatorie a fost redusa, succesiv, de BNR de la 40% la 25%. De asemenea, dupa un inceput de an dificil, marcat de o crestere semnificativa a riscului de tara si implicit, a costurilor de finantare pentru banci, dupa incheierea acordului cu FMI, nivelurile riscului de tara s-au reintors in limite normale.

Capcana din actul aditional

Ceea ce parea sa fie o veste buna a venit in aceasta toamna, sub forma unei noi notificari, semnata de acelasi presedinte Schreiner si de vicepresedinta Bolocan. Sub presiunea noii legislatii aplicabile in cazul contractelor de credit, banca ii propunea clientei incheierea, cel mai tarziu la data de 31 decembrie 2009, a unui act aditional. Acesta prevede “revizuirea in sens favorabil dumneavoastra a costurilor contractuale – prin reducerea ratei dobanzii curente ca efect al reducerii indicelui de referinta Euribor la 3 luni (...) si clarificarea anumitor aspecte care, din experienta practica, s-au dovedit a nu fi fost bine intelese de unii dintre clientii nostri”.

Conform propunerii, rata dobanzii variaza, atat in sens crescator, cat si descrescator, atunci cand se constata ca fluctuatia Euribor la 3 luni este mai mare sau egala cu plus/minus 0,5 p.p. Insa, avand in vedere nivelul de minim istoric la care acest indicator se afla in prezent, dar si nivelul sau dinainte de criza, este lesne de banuit ca – intr-un interval de timp mediu – Euribor va creste. Cat de mult si cat de rapid, nu se stie si este si greu de estimat. Dar, este foarte posibil ca destul de curand reducerea oferita de banca, si asa nesemnificativa, sa fie anulata.

Decizia pe care trebuie s-o ia doamna Barcean si alti clienti ai bancii pana pe 31 decembrie 2009 nu este deloc simpla. Pe de o parte, chiar daca reducerea propusa nu acopera nici macar majorarea din 2007, pe termen scurt este vorba de o reducere a costurilor platite lunar bancii. Iar avand in vedere perioada de criza, acest aspect nu poate fi ignorat. Pe de alta parte, nu exista certitudinea cresterii rapide a Euribor pe termen scurt, astfel incat este posibil ca anularea castigului oferit acum de banca sa se amane ceva timp.

De partea cealalta, clientii trebuie sa stie ca semnarea actului aditional, in forma propusa de banca, le rapeste posibilitatea de a reclama situatia lor la Protectia Consumatorilor si mai apoi in justitie. Un blog care trateaza pe larg nemultumirile clientilor in relatia cu bancile a publicat o decizie a Judecatoriei sector 2, prin care in cazul mai multor clienti, clauzele care permiteau bancii sa modifice dobanda si comisioanele au fost declarate abuzive. Mai mult, investigatiile intreprinse de Conso.ro au aratat ca in urma cu doua luni, decizia Judecatoriei sector 2 a fost validata si de Tribunalul Municipiului Bucuresti, ramanand definitiva si irevocabila.