Conform prevederilor Codului Familiei, bunurile achizitionate in timpul casatoriei sunt bunuri comune. Aceasta inseamna ca sotii au aceleasi drepturi asupra imobilului, respectiv o cota indiviza de proprietate de ½.
In cazul divortului, sotii se vor intelege pe calea unui partaj voluntar sau se vor supune unei hotarari a instantei, daca prin prima varianta nu s-a ajuns la un acord. Insa, este greu de demonstrat contributia baneasca a fiecareia din parti (fostul sot si fosta sotie) la plata imobilului, atata timp cat si veniturile sunt comune.
In general, partajul asupra unui bun se realizeaza prin compensare, in sensul ca partea care il primeste in cota de proprietate de 1/1, datoreaza celeilate parti o compensatie care se poate materializa prin bani (sulta) sau prin bunuri in echivalent. In cazul de fata, se poate considera preluarea creditului de catre una din parti si exonerarea (scutirea) celeilate de orice obligatie, s-ar putea compensa cu valoarea imobilului care ar ramane in deplina proprietate a celui care a preluat intreaga obligatie (creditul).
Aceasta nu se poate realiza, insa, fara acceptul bancii creditoare deoarece aceasta se supune unor anumite criterii de analiza si acordare, care, neindeplinindu-se, nu pot permite, din punct de vedere financiar, suportarea creditului in totalitate de catre partea respectiva. Mai precis daca acea persoana nu se incadreaza in limitele scoringului pentru a suporta singura creditul, atunci banca nu poate aproba preluare in totalitate a acestuia de catre respectiva persoana.
Aceasta situatie, respectiv preluarea creditului in caz de divort, este valabila in cazul tuturor creditelor.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
