In ultimele zile au aparut tot mai multe declaratii ale sefului delegatiei FMI, Jeffrey Franks, care leaga acordarea viitoarei transe pentru Romania de excluderea aplicarii prevederilor OUG 50 pentru contractele de credit in derulare. Castiga sau nu bancile intr-o asemenea situatie?
Lobby-ul agresiv al bancherilor din ARB si al IFN-istilor din ALB pentru anularea unora dintre prevederile OUG 50 pare sa fi fost incununat de succes. Ca imagine, demersul s-a situat la limita unui comportament care daca s-ar fi manifestat in plan politic, ar fi putut fi usor catalogat ca antinational. Insa finantistii au parut tentati sa lase la o parte imaginea, si asa puternic afectata in ochii propriilor clienti, pentru a incerca sa obtina beneficii pe partea financiara.
La o prima impresie, bancile si IFN-urile sunt marile castigatoare ale “dictatului” FMI. Anularea aplicarii OUG 50 pentru contractele in derulare ar mentine arbitrariul si bunul plac in ceea ce priveste stabilirea costurilor creditelor. Clientii ar putea fi din nou impovarati si cu comisioanele ticluite pentru cresterea costurilor fara a atrage atentia clientilor, stiut fiind ca oamenii se uita, in majoritate, la dobanda.
Este insa aceasta prima impresie corecta? Sau de fapt lucrurile sunt mult mai complicate si interventia usor ridicola a FMI in aceasta problema mai degraba complica lucrurile decat sa le simplifice?
Primul efect: costuri mai mari si venituri reduse pentru banci
In fapt, modificarea OUG 50 in sensul dorit de FMI nu face decat sa ridice mai multe probleme pentru banci, avand in vedere faptul ca termenul prevazut de ordonanta pentru aplicarea ei asupra tuturor contractelor, inclusiv a celor in derulare a expirat de mai bine de o luna.
Cu alte cuvinte, bancile vor fi nevoite sa isi notifice din nou clientii, pentru a-i anunta sa se prezinte pentru anularea sau modificarea actelor aditionale deja incheiate. Ceea ce presupune costuri pentru banci, care s-au plans de acest lucru in momentul in care au fost nevoite sa aplice OUG 50. Mai mult, acele acte aditionale care au fost intens negociate intre parti si care au condus la scaderea costurilor pentru clienti, nu vor mai putea fi intoarse de schimbarea legislativa.
In plus, multe banci se vor vedea puse in situatia de a incasa venituri mai reduse decat daca s-ar fi mentinut actele aditionale incheiate in baza OUG 50. Pare ciudat, dar este perfect adevarat. Si iata cum.
Marea majoritate a actelor aditionale propuse de banci s-au bazat pe o scrisoare primita de ARB din partea ANPC, prin care se accepta solicitarea bancherilor de a calcula marja fixa la credite tinand cont de nivelul indicilor monetari (Euribor si Libor) de la data de 21.06.2010, ziua intrarii in vigoare a OUG 50.
Stabilirea nivelului de cost in acest mod a condus la cresterea costurilor de creditare pentru multi clienti, afectati de majorarea cu cateva zecimale a indicilor monetari. Insa aceste zecimale in plus inseamna zeci de euro in plus pe luna in cazul creditelor de valori mari.
Daca OUG 50 nu se va mai aplica si creditelor in derulare, bancile vor trebui sa revina la vechea structura de cost valabila pana la 21.06.2010, deci veniturile acestora vor scadea pana la nivelul perceput inainte de intrarea in vigoare a ordonantei. Sau poate chiar mai mult, avand in vedere ca exista deja
decizii ale instantelor prin care au fost stabilite costuri extrem de reduse pentru credite.
Exista riscul declansarii de procese in lant
Anularea aplicarii ordonantei pentru contractele de credit aflate in derulare ar putea sa afecteze bancile si dintr-un alt punct de vedere. Aparitia OUG 50 a facut foarte multi clienti sa isi citeasca cu multa atentie contractele semnate in trecut si mai mult decat atat, sa parcurga intreaga legislatie legata de drepturile consumatorilor de produse si servicii financiare.
Si nu putini sunt aceia care au constatat, cu aceasta ocazie, ca unele dintre prevederile contractuale contraveneau legii, fiind relativ usor de calificat ca fiind abuzive sau inselatoare. Din acest motiv, revenirea la acele contracte le va da probabil multora ideea de a se adresa instantelor de judecata pentru a anula clauzele care permit bancilor sa stabileasca discretionar costul creditelor.
Inmultirea proceselor din instante nu va ajuta deloc bancile, dimpotriva. Va creste si riscul reputational si se vor majora si costurile platite societatilor de avocatura care le vor reprezenta.
Iar ANPC, sfidata pe fata de banci si IFN-uri, se va implica probabil cu mai multa inversunare decat pana acum de partea clientilor nemultumiti. Nemaivorbind de faptul ca, ramanand cu abilitati de control asupra bancilor, ANPC ar putea sa deruleze mult mai multe controale pana in prezent si, de ce nu, sa fie mai “darnica” cu aplicarea amenzilor.
In plus, este posibil sa apara clienti care sa sesizeze si o posibila discrepanta constitutionala. Ca le place sau nu bancherilor si FMI, Constitutia Romaniei prevede la articolul 16 egalitatea in fata legii.
Si nu ar fi de mirare daca, sesizata cu o asemenea speta, Curtea Constitutionala ar decide ca nu este constitutional ca un cetatean care a semnat un contract de credit cu o luna sau cu trei zile inainte de intrarea in vigoare a OUG 50, si care este in derulare, deci produce efecte juridice pe o perioada care poate ajunge pana la 30 de ani de acum inainte, nu beneficiaza de prevederile legii, in vreme ce unul care l-a semnat la doua zile dupa intrarea OUG 50 in vigoare beneficiaza de un cu totul alt tratament.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
