Recent, senatorii nu au gasit altceva mai bun de facut decat sa aprobe reducerea contributiilor de asigurari sociale cu cinci puncte procentuale. Doua puncte la angajator si trei la angajat. Astfel, in toamna electorala de care ne apropiem rapid, deputatii vor avea posibilitatea sa voteze transpunerea in fapt a acestei masuri exact in preajma alegerilor.
Despre ce este vorba? Aaa, ca principiu superficial, despre reducerea poverii fiscale pe forta de munca iar, ca adresare la nivel de competenta cu staif, despre reducerea tax wedge-ului. In traducere, a partii din banii alocati pentru plata angajatilor care ajunge in visteria statului. Ceea ce ar putea suna bine, daca nu am examina cifrele din bugetul asigurarilor sociale.
Sa luam anul 2015, unde datele sunt disponibile pentru tot poporul, inclusiv pentru onor parlamentarii care ridica mana la semn fara sa inteleaga ce voteaza. La o cota legala de impozitare minima de 26,3% aplicata pe suma bruta platita salariatilor (din care 10,5% partea lor si 15,8% la angajator), au intrat la bugetul dedicat platii pensiilor circa 36,5 miliarde lei.
In schimb, cheltuielile aferente aceluiasi buget s-au ridicat la 54,7 miliarde lei. Pe scurt, din banii stransi, statul nu a reusit sa acopere decat aproximativ doua treimi din necesarul cerut de obligatiile de plata a pensiilor, atunci cand a ajuns cu valoarea punctului de pensie la 871,70 lei.
Si atunci, deoarece, prin lege, se impune echilibrarea bugetului asigurarilor sociale, anul trecut s-au transferat in acest scop de la bugetul de stat ( a se citi din impozit pe venit, pe profit, TVA, accize etc.) suma de 18,4 miliarde lei ( sau ceva mai mult de patru miliarde euro).
Cum s-ar spune pe intelesul tuturor, am avut o gaura de 2,6% din PIB la bugetul de pensii. Asta comparativ cu un deficit de 2,95% din PIB prevazut pentru anul in curs, pentru a va putea forma o imagine mai clara asupra proportiilor acestor cifre oficiale destul de abstracte, luate din comunicatele Ministerului Finantelor.
Atunci, ce pot face niste oameni teoretic responsabili cu viitorul tarii? Pai, nu pot decat sa lucreze pentru a mari gaura cu alte aproape sapte miliarde de lei sau inca 1% din PIB, daca ar fi sa scoatem cinci puncte procentuale din cele 26,3% aplicate anul trecut. Si sa trimita gradul de acoperire al cheltuielilor pentru pensii din veniturile realizate de la 67% la doar 54% (atentie, in 2006 si 2007 ne situam inca la 100%).
Partea hazlie (din perspectiva strict logica) a acestei situatii este ca valoarea punctului de pensie de 871,70 lei s-ar duce astfel aproape exact la 470,70 lei din contributii, la care vor trebui adaugati vreo 400 de lei de la bugetul de stat. Subventie curata dar nitel cam exagerata, fie si dupa standardele europene in materie.
Adica, daca am presupune un consum fifty-fifty intre pensionari si salariati, daca tot sunt ei cam egali la numar si nu foarte diferiti la venitul pe membru de familie (pensionarii nu prea au copii în intretinere), strangem din alte taxe si impozite (majorate suplimentar pentru a face fata cu transferul catre pensii) vreo 200 de lei. Pe care pensionarii ii dau cu o mana, pentru a-i incasa apoi pe post de pensie cu mana cealalta.
In treacat fie spus, mai avem putin si, pe acest drum, ne putem duce spre situatia in care partea cuvenita pentru munca depusa pe parcursul anilor de activitate fiscalizati în tara sa devina chiar minoritara. Si sa prevaleze banii dati de la bugetul de stat, dupa cum îi taie capul sau interesele de a fi realesi cu orice pret pe unii politicieni.
In concluzie, recomandam celor care, probabil, comentau în Parlament la momentul votului infrangerea din meciul cu Franta si nu au gasit timp sa examineze cu atentie cifrele aferente situatiei din bugetul de pensii sa asculte o melodie a rapperului Benny B – ”Mais vous etez fou”, in care referenul includea un raspuns fericit: ”O, oui !”
Dan Palangean este consultant strategie la Banca Nationala a Romaniei
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
